Prăbușirea primarului Andron Țâmpău din catastiful simpatiilor baronilor PSD, a condus la condamnarea orașului Bucecea la sărăcie și anonimat pentru încă un sfert de veac, este de părere într-un comunicat de presă, consilierul local Radu Sorin Alexandrescu.
Dacă, la sfârșitul anului trecut, premierul Viorel Ponta i-a adus pe primarii din 28 de localități botoșănene în prag de extaz, promițându-le perfuzii guvernamentale de miliarde de lei pentru investiții, anul acesta dezamăgirea a fost direct proporțională. Orașul Bucecea a primit promisiuni, anul trecut, că, în baza unei ordonanțe guvernamentale, va beneficia de fonduri guvernamentale pentru realizarea investiției privind asfaltarea în orașul Bucecea.
Recent ni s-a adus la cunoștință că Guvernul nu va mai aloca fondurile promise. Această ”eroare roșie” survine alteia din 2014. La finele anului trecut, toți primarii PSD care se aflau în relații bune cu timonierii partidului au primit fonduri guvernamentale. În județul Botoșani, chiar și cea mai mică localitate, Dimăcheni, a primit circa 65 de miliarde de lei vechi. Numai orașul Bucecea a fost sărit de pe lista cadourilor lui Ponta. Probabil că și doamna senator Doina Federovici și doamna deputat Tamara Ciofu nu au știut cum să scrie corect numele primarului din Bucecea pe lista alocărilor guvernamentale.
Anul acesta problema se repetă, Consiliul Local fiind constrâns să caute alte surse de finanțare, în speță de la bugetul local, pentru începerea investiției, până când Guvernul își va respecta promisiunea făcută prin Ordonanță de Guvern. Despre promisiunile din campania electorală nici nu mai merită să amintim. Este clar că guvernarea PSD nu-și dezminte calificativul de calamitate politică. În altă ordine de idei, promisiunea banilor guvernamentali pentru asfaltare în Bucecea înseamnă, de fapt, bani tot din contribuțiile publice la bugetul de stat.
Interesant este că, aspect nesesizat încă de nimeni, prin această situație se încalcă inevitabil însăși Constituția României. La Art.115, al. (4), Constituția spune că ”Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Altfel spus, Guvernul reglementează urgența unei situații, dar, din X motive, amână soluționarea, încălcând Constituția care spune clar că reglementarea nu poate fi amânată.