Satele din judeţul Botoşani, mai ales cele îndepărtate, situate aproape de graniţa de nord a României, sunt din ce în ce mai îmbătrânite. Majoritatea sătenilor în putere au plecat în străinătate pentru a scăpa de sărăcie şi traiul greu de la capătul României.

În urmă au rămas mulţi părinţi şi bunici în vârstă, majoritatea cu diferite boli cronici şi cu venituri mici. De ani de zile nimeni nu le mai calcă pragul.

În comune precum Viişoara, Păltiniş, Suharău, Hudeşti, Rădăuţi Prut şi în general tot malul Prutului, în zona de nord, la fiecare două case se află un bunic singur care abia se descurcă. Tocmai de aceea un grup de profesori şi elevi din comuna Viişoara s-au gândit să dea o mână de ajutor, scrie Adevărul.

Aproape în fiecare săptămână, voluntar, se adună şi merg pe la casele bătrânilor. În primul rând, îi vizitează pe cei singuri şi bolnavi, le dau o mână de ajutor în gospodărie şi socializează cu ei.

„Când aud poarta, fug repede şi îmi iau hainele de duminică, pălărie tot. Îi ca şi cum m-ar vizita nepoţii. Nu ştiu ce să mai fac de bucurie! Când ştiu că se apropie ziua, stau la geam toată dimineaţa să-i zăresc în capul uliţei, dinspre magazin”, mărturiseşte moş Stan, un bătrân de 80 de ani din Viişoara, rămas văduv de aproape 20 de ani.

„Le mângâiem bătrâneţea”

Comuna Viişoara, aflată la aproximativ 60 de kilometri de municipiul Botoşani, este o zonă agrară formată din două cătune cu mulţi vârstnici. Majoritatea au pensii de CAP şi trăiesc singuri. Tocmai de aceea, angajaţi de la Primărie, dar şi de la şcoala din localitate s-au gândit să iniţieze un proiect prin care să dea o mână de ajutor acestor pensionari singuri. L-au intitulat „De vorbă cu bunicii”, pentru că iniţial se gândeau doar să-i viziteze şi să-i ajute să socializeze.

„Totul a început atunci când secretarul comunei, doamna Alexandra Botez, m-a abordat şi mi-a spus că are o idee privind bătrânii din sat. Eu, fiind consilier educativ, mi-a plăcut. Am vorbit cu ceilalţi colegi şi am trecut imediat la treabă. La început, am zis că doar trecându-le pragul îi vom face mai fericiţi. Şi aşa a fost”, spune Cristina Ceică, consilier educativ la Şcoala Viişoara.

După o simplă discuţie, s-au mobilizat voluntar învăţători, profesori, elevi şi oameni din sat. Grupuri de câte 10 -15 persoane au plecat pe la casele bătrânilor: în primul rând să vadă cum stau cu sănătatea, cu moralul, de ce anume au nevoie.

„A fost o efervescenţă incredibilă. Sunt implicaţi copii, cadre didactice, voluntari de prin sat. Este extraordinar. Ţinând cont de realitatea demografică şi de vârsta înaintată a consătenilor noştri, ne-am dat seama că acest proiect este esenţial. Le mângâiem bătrâneţea”, spune primarul din Viişoara, Laurenţie Râmbu.

„Mai zburătăcesc şi eu”

Aproape o dată pe săptămână este vizitată câte o persoană vârstnică. Dacă este nevoie, o parte a voluntarilor se duc după medicamente, alţii sparg lemne sau cară apă, dar cel mai important stau de vorbă cu gazdele. Printre cei vizitaţi este şi moş Ghiţă Cojocaru, un bătrân de 100 de ani, veteran al Celui de-al Doilea Război Mondial. Moş Ghiţă a luptat pe front, a stat în lagărele din Siberia şi a muncit o viaţă întreagă, iar la vârsta sa tot ce-şi doreşte este un partener de discuţii.

„Mai zburătăcesc şi eu când vin copiii şi toţi oamenii ăştia. Vreau câteodată să povestesc şi n-am cui. Nu pot să spun cum mă simt când vin la mine. Stăm sub nuc şi ne punem la masă. Aşa, ca în familie. Este o mare bucurie”, spune moş Ghiţă Cojocaru.

O altă săteancă, în vârstă de 70 de ani, spune că vizitele elevilor şi profesorilor sunt ca o mană cerească.

„Mă bucur şi eu de o găleată cu apă proaspătă şi aşa de o mângâiere de nu-mi mai trebuie nimic după aceea”, mărturiseşte femeia pentru Adevărul.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: