Număr consistent, dedicat memoriei lui Laurențiu Ulici (6 mai 1943 – 16 noiembrie 2000), revista Hyperion frânge zidurile izolărilor pandemice, fracturează temerile lumești și, într-un prezent tot mai bântuit de spaime, (re)așază în spațiul cultural autori, opere, creatori.

Accentul este semnat de Gellu Dorian, redactorul-șef al revistei, care sub titlul ”Categorii, grupuri, afinități” colocviază pe marginea unei teme arareori abordată în spațiul public, și anume sensibilitatea scriitorului român.

Și ”nu e deloc rău să fie sensibil”, scrie Gellu Dorian, ”rău este atunci când confundă sensibilitatea cu vanitatea, când, în loc să-şi dozeze această sensibilitate spre creaţia proprie, o foloseşte în atitudini sau reacţii ce ţin de receptarea sau nu a creaţiei lor”.

Și ”deranjantă pentru toată lumea este concepţia scriitorului român (…) în ce priveşte relaţia lui socială, de breaslă, inclusiv autoevaluarea care, de regulă, nu mai acceptă şi alte opinii dacă nu se apropie de cea formată de ei despre ei înşişi”.

”Buba constă şi în faptul că scriitorii români de azi, cei care sunt sub acoperişul breslei, dar şi unii din afara ei, se împart în trei categorii: una, cea generală, care se află în confortabila situaţie de a se şti „legitimi“, cu obligaţii şi drepturi, fără a sări la gîtul conducerii, vremelinice şi ea, scriindu-şi cărţile, publicîndu-şi-le, cu sau fără receptare, mulţumiţi sau nu, cîrcotind în sinea lor, că, nu-i aşa, şi ei pot fi iritabili, demni, vanitoşi, orgolioşi, dar la locul lor; a doua categorie fiind cea a scriitorilor care fac totul, plecăciuni, intervenţii, plocoane, laude în stînga şi-n dreapta, pînă ajug şi ei să fie legitimi, cu obligaţii şi mai ales drepturi, ca după aceea să nu-i mai intereseze nimic, dar să se întrebe cine e ăla de-i decide lui soarta, de ce conduce el şi nu altul, că pe el l-a interesat doar procentul de 50% adăugat la pensie, de regulă constatînd că sunt scriitori cînd au ajuns la venerabila vîrstă de parcare la pensie; şi a treia categorie, cea mai periculoasă, a acelor scriitori care de cum au ajuns legitimi, pe diverse căi şi mai puţin pe meritele operelor lor, sar iute la vîrf, vor să fie ei în frunte, vor rubrici permanente la revistele importante, taie şi despică, incită şi lovesc fără milă, să pună ei mîna pe ceea ce li se pare că este doar a celor ce se află acolo aleşi legal de ceilalţi membri ai breslei.

Şi iată că de aici se pot deja constitui în grupuri ce hrănesc ideea de federalizare a literaturii române, ca pe o tarla pe care ei ar putea deveni vechili. Nu a existat perioadă din istoria literaturii române în care să nu apară afinităţi, unele chiar elective, formate pe gustul fiecărui critic literar influent, care, aşa cum e firesc, au stîrnit animozităţi, conflicte. Însă toate aceste etape au acumulat în timp arealul istoric al literaturii române, în care e loc pentru toţi, pentru toţi cei de valoare, cei al căror caracter de breaslă nu poate fi pus la îndoială niciodată. Nu există centru cultural din ţară, localitate în care să se facă simţită o mişcare literară, să nu apară astfel de animozităţi, de schisme. Dar aproape fără excepţie acestea apar în rîndul celor nemulţumiţi, celor care cred că valoarea lor este unica adevărată, a vanitoşilor, în fond, aşa cum am spus la începutul acestui articol, care, deşi nu vrea să fie un semnal de alarmă, se doreşte doar o atenţionare că starea de fapt a literaturii române de azi nu este una care să asigure o convieţuire firească în interiorul unei literaturi”, scrie Gellu Dorian.

Nicolae Sava este invitatul revistei, pe care confrații îl sărbătoresc la împlinirea a 70 de ani, iar Stoian G. Bogdan este scriitorul care răspunde Anchetei despre destin și opțiune propusă de Petruț Pârvescu. În dialog literar se află Nicolae Busuioc și Nicolae Panaite, dar și Raluca Faraon și Horia Gârbea. Ildiko Șerban, Andrei Breabăn și Mircea Oprea semnează paginile de beletristică, iar Dumitru Ungureanu asigură și de această dată pilula de terapie narativă.

Cronica literară aduce consistente pagini semnate de Vasile Spiridon, Nicolae Sava, Theodor Damian, Raluca Faraon, Victor Teișanu, dar și Florin Dochia sau Ionel Savitescu și nu numai.

Rubrica Eminescu in aeternum lansează și Regulamentul de acordare a Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opus Primum, iar Eseurile se desfășoară cititorului în mai bine de douăzeci de pagini (”Mistere de secoli, cărți de azi” – Marius Chelaru, ”Modele și contra-modele” – Magda Ursache).

Revista îl aniversează în acest număr și pe pictorul Liviu Șoptelea, iar Memoria îl readuce în atenție pe Aurel Dumitrașcu (30 de ani de la moarte).

Citește noul număr al revistei Hyperion AICI

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: