Cel mai mare hoţ din Botoşani sunteţi toţi cei care citiţi acum ce scriu şi aţi trecut măcar o dată pragul la Dedeman sau Carrefour. Am făcut-o şi eu recent, după o pauză relativ lungă, şi am constatat că toţi, dar absolut toţi botoşănenii care intră în hypermarketurile astea, sunt luaţi drept potenţiali hoţi.
Sub ochii paznicului de la Dedeman am scos toată marfa din cărucior, am pus-o pe tejghea, am plătit-o şi apoi am băgat-o într-o plasă. Când să ies, mi se pune ca o stană de piatră în faţă: „Bonul!!!! Nu „vă rog bonul”, nu „aş vrea să mă uit pe bon”, nu „dacă nu vă supăraţi, aş vrea să văd bonul”. Nu, „bonul!!!” şi atât. I-am spus că sub ochii lui am scos toată marfa (care marfă era compusă dintr-o pompă de desfundat chiuveta şi un mop), tot sub ochii lui am plătit-o şi sub aceeaşi privire vigilentă am pus-o în plasă. El nu şi nu, „bonul” şi iar „bonul” de aveam impresia că omul ăsta-i de fapt robot care ştie un cuvânt şi pe ăla îl cântă toată ziua. Nedumerit, îl întreb: „de ce să vă dau bonul dacă aţi văzut totul?”. „Stana de piatră” îmi dă un răspuns dezarmant: „trebuie să pun ştampilă. Asta-i treaba mea”. Îi arunc bonul... un client îmi spune în spate, după ce a văzut toată faza: „asta-i România, toţi suntem trataţi ca nişte hoţi”. După mine ies alţi cumpărători care după ce au cheltuit bani în magazin se lasă pur şi simplu controlaţi în plasă de Namilă. Oamenii plătiseră, aveau bon, dar Namila nu se mai mulţumea doar cu bonul, bănuiesc că mai învăţase şi alte cuvinte, aşa că făcea controale şi în plase.
CITEŞTE ŞI:
Lăsaţi minoritarii să meargă la film!
Peste vreo două zile dau să intru în Carrefour. Nu fac doi paşi şi apare Namila de Shopping Center: „Nu puteţi intra cu rucsacul în magazin”. Aveam un rucsac mititel în spate. Aproape şocat îl întreb, „Poftim?”. Nămiloiul mai bagă o dată, deja pe un ton enervat: „N-ai voie cu rucsacul în magazin!”.„Ceee? Cum adică?”. Gorila e gata să explodeze, lasă pluralul la o parte şi mă ia la ochi: „auzi, da’ tu vrei să-ţi zic şi-a treia oară?” Ca prin minune îmi oferă o variantă ajutătoare: „doar să ţi-l sigilez”. Mă bufneşte râsul, am impresia că Nămiloiul începe să ma ia peste picior. Mai mult îmi ia rucsacul din mână decât i-l dau. Îl bagă într-o chestie de înfoliat şi mi-l dă într-o pungă sigilată. Preţ de vreo câteva minute mă plimb ca nebunul cu propriul rucsac sigilat, prin magazinul ăsta cu pretenţii de comerţ european.
[[banner]]
Dedeman este o afacere sută la sută românească, Carrefour e una franţuzească, însă şi într-una şi în cealaltă botoşănenii sunt consideraţi nişte potenţiali hoţi. Cu alte cuvinte, atât francezii, cât şi noi românii, credem că în orice botoşănean sălăşluieşte un potenţial hoţ. Adică în rucsacul meu sau în genţile dvs., asta apropos de franţuji şi Napoleon, nu stă nici într-un caz bastonul de general, ci eventual se găsesc nişte mănuşi, ca să nu laşi amprente.
Din nefericire, ceea ce se întâmplă în unele hypermarketuri nu reprezintă decât o continuare fidelă a politicii pe care întreg Statul Român o are faţă de cetăţean. Dacă nu eşti un hoţ, cu siguranţa ai de gând să devii, să tragi statul în piept, să furi pe cineva, ticluieşti tu ceva, nu se poate. Îmi amintesc şi acum că abia obţinusem certificatul de înmatriculare al firmei de la Registrul Comerţului când m-am dus puşcă la o bancă să deschid contul. Certificatul îl luasem de vreo 10 minute, era cald cred că şi la propriu, nu doar la figurat. Mă prezint la ghişeu şi ce credeţi că-mi spune nenea bancheru’ de acolo: „ne trebuie certificat constatator”. Îi spun, „dom’le, eu am originalul, l-am scos acu’ 10 minute, uitaţi-vă pe el, puteţi să daţi un telefon”. „De unde ştiu eu că nu e un fals?”, a sunat răspunsul. Da, deci dacă încă nu ai furat, un fals cred că tot ai făcut. Nu vă mai spun şi despre amintirile asemănătoare de la Fisc, că despre astea nici o carte nu-i suficientă.
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL, de la sictiriţi la cianură: Gestica străzii
Faptul că suntem trataţi într-un asemenea hal cred că e vina noastră, a tuturor. Nu cred că este normal şi firesc ca pentru nişte hoţi din magazine (apropos, în primul an de Carrefour Botoşani cred că de maxim cinci ori am scris despre hoţi prinşi la furat în magazin) să fie trataţi toţi clienţii, veniţi la cumpărat şi nu la furat acolo, ca potenţiaţi hoţi. Tot aşa cum nu este normal ca organele statului să rupă în controale tot mai puţinele firme care supravieţuiesc şi plătesc taxe şi impozite, iar cei care lucrează „la negru” să înflorească. Trăim însă într-o ţară în care normalul e anormal, anormalul a devenit normal, hoţul e cinstit, iar cinstitul este... fraier.
Sergiu BĂLĂŞCĂU