Victima gestului inconștient al unui soldat

Potrivit Prosport, rugby-ul a fost sportul care a plătit cel mai scump recâştigarea libertăţii în Decembrie 1989. O libertate care avea să încheie brusc viaţa şi cariera unuia dintre cei mai mari rugbişti români, botoşăneanul Florică Murariu. Omul care în urmă cu numai un an conducea România spre o victorie istorică la Cardiff, împotriva Ţării Galilor (15-9) cădea victima gestului inconştient al unui soldat. Avea 34 de ani şi toată viaţa înainte.
„Vorbeam pe 22 decembrie că poate Revoluţia va izbândi şi ne vom câştiga libertatea în anul acela, că atunci va putea pleca liniştit din ţară. Ne-am despărţit cu promisiunea că ne vom regăsi în libertate. Pe 26 aveam să mă întorc la Bucureşti ca să-l înmormântez“, a spus Constantin Murariu, fratele lui Florică. Căpitan al naţionalei de rugby a României, Florică Murariu a fost singurul „stejar“ care a evoluat într-o selecţionată mondială la Centenarul rugbyului galez. 

Pe 24 decembrie 1989 primise ordin să se prezinte la unitatea militară

A adunat peste 70 de selecţii naţionale, a participat cu România la prima Cupă Mondială şi a făcut parte din echipa care bătea Franţa la Bucureşti, în 1980, cu 15-0! În acea dimineaţă de 24 decembrie 1989 primise ordin să se prezinte la unitatea  militară de care aparţinea. Florică Murariu era însoţit de naşul lui de cununie şi se deplasau pe bulevardul Drumul Taberei. În dreptul parcului Moghioroş au fost opriţi de echipajul unui TAB aparţinând unităţii 01270 din Focşani şi pus să se legitimeze. Gestul său de a duce mâna la haină a fost văzut ca o ameninţare de către unul dintre soldaţi care a deschis focul. Glonţul de 7.62mm tras de acesta l-a lovit mortal pe căpitanul naţionalei.
„Avea o geacă de blugi îmblănită, blugi, era îmbrăcat bine pentru acele timpuri. A zis cum îl cheamă, că merge la unitate şi în clipa aceea, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat. La televizor au zis că în Drumul Taberei s-au văzut persoane dubioase, îmbrăcate cu haine străine, cu agende cu numerele de telefon ale teroriştilor. Şi Florică avea o agendă la el, dar erau numerele noastre de telefon. Atunci am făcut legătura că ei s-au gândit că o fi vreun terorist. O maşină l-a dus repede la Spitalul Municipal, dar a murit pe drum“,  a mai adăugat Constantin Murariu, fratele lui Florică.

După 22 de ani, familia botoșăneanului află numele ucigașului

În anul 2011 viaţa familiei Murariu avea să se schimbe încă o dată. O nouă lovitură.  După 22 de ani de tăcere, de cercetări făcute personal, Costică Murariu face o solicitare la Parchetul Militar prin care se interesează de mersul anchetei în ce priveşte moartea fratelui. Cererea este soluţionată în luna octombrie şi astfel află toate răspunsurile: numele ucigaşului şi faptul că a fost scăpat nevinovat. Mai mult, află că dosarul se soluţionase încă din 1993, dar procurorul Gheorghe Oancea care instrumentase cazul ceruse ca soluţia să nu se comunice.
CITEȘTE:
 Sluga perfectă a lui Ceauşescu din Botoşani s-a prăpădit la Bucureşti