Este extrem de greu de descris în cuvinte jalea care a pus stăpânirea pe localitatea botoșăneană.

Toată suflarea comunei l-a condus pe ultimul drum pe Cosmin Aluchenesei, băiatul care trebuia să împlinească 16 ani săptămâna asta, tânăta speranță a sportului românesc, campionul nostru european.

Strigătele mamei lui se auzeau neostoite și te străfulgerau efectiv. Puțini erau cei care, dintre sutele de oameni care au venit la înmormântare, au putut să își țină lacrimile.

Plângeau părinții lui Cosmin, colegii lui, copii sau oameni mari. Toți l-au plâns pe băiatul frumos care s-a prăpădit într-un mod atât de nedrept.

Foștii lui colegi de școală i-au pregătit câteva cuvinte de rămas bun, cuvinte ce au fost citite în fața tuturor.

”La fârșitul clasei a VII-a, Cosmin a plecat la oraș ca să devină faimos. Și a devenit. Era plin de vitalitate, era puternic și frumos, era conștient că poate să facă lucruri de care apoi lumea să vorbească. Părinții, colegii, profesorii, cu toții trebuie să fie mândri. Talentul, seriozitatea și munca i-au fost răsplătite.

Rezultatele au făcut din el un adevărat campion. Nimic nu ne-a mirat când la sfârșitul clasei a VIII-a, chiar dacă a terminat-o la Botoșani, și-a dorit a încheia ciclul giamnazial alături de cei care i-au fost colegi și profesori. I-am primit toți cu brațele deschise, mândri că faima nu l-a îndepărtat de noi, mândri că ne iubește necondiționat.

Cosmin nu ne-a părăsit, Cosmin este și va fi întotdeauna printre noi pentru că ne iubește și pentru noi toți îl iubim. Cu eterne regrete și durere nemărginită, toți cei care aparținem Școlii Gimnaziale nr. 1 Călărași, cadre didactice, colegi, prieteni, îi păstrăm vie amintirea în suflet și suntem alături de familia îndurerată.

Drumul tău s-a curmat prea repede, Cosmin. Visul tău de a deveni campion s-a împlinit, dar aveai toată viața înainte. Școala noastră a pierdut un copil important, un coleg, un prieten de care suntem mândri și de care vom fi mândri mult timp de acum încolo. Nu există cuvinte pe lumea asta care să descrie durerea noastră.

La rândul nostru comunitatea noastră a pierdut un om important!”,

este o parte a mesajului transmis de colegi.

La final, mama lui Cosmin aproape s-a prăbușit peste sicriu. De parcă o mie de cuțite îi sfâșiau sufletul.

”Cosmin, te rog să te uiți, mai uită-te o dată, te rog. Hai, Cosmin te rog, uită-te la mama”, striga femeia care probabil nu s-a gândit niciodată că-și va îngropa feciorul și nu va fi invers.

Strada pe care s-a scurs convoiul funerar a fost efectiv umplută cu sute de fire de flori. Iar sunetul unei trompete a tăiat văzduhul și a făcut ca durerea tuturor să fie de nesuportat.

Cosmin, odihnește-te în pace!

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în împărăția Sa!