În fiecare zi, flăcările înghit hectare întregi de vegetație urcată. Focul pus de fermieri sau ţărani pe câmpuri sau mirişti, pentru a scăpa de resturile vegetale înaintea arăturilor de primăvară. În rândul populaţiei există pe scară largă convingerea că arderea miriştilor îngraşă pământul pentru culturile următoare.

Total fals!

Asta reiese, cel puțin, din cele precizate pentru Ziarul de Iaşi de către rectorul Gerard Jităreanu, cel care spune răspicat: „Pare ieftin să dai foc, dar solurile arse devin mai puţin fertile”.

Care este explicaţia şi cât îi costă pe fermieri, indirect, aceste acţiuni discutabile?

Rectorul USV Iaşi a explicat că toate informaţiile publice arată că majoritatea acestor incendii nu au cauză naturală: nu suntem într-o perioadă foarte caldă şi secetoasă de vară, nu sunt furtuni cu tunete şi fulgere, începerea spontană a unui astfel de incendiu este foarte complicată momentan.

De asemenea, rectorul spune pentru sursa citată că a auzit la rândul său mai mulţi fermieri, mici şi mijlocii, argumentând faptul că aceste arderi de mirişti ar ajuta la creşterea fertilităţii solului şi că de aceea recurg la astfel de metode.

Afirmaţia nu doar că este falsă, ci este complet opusă realităţii: arderile distrug pătura fertilă din sol, unde se produce germinaţia, astfel că an de an ele terenurile devin mai puţin fertile.

De ce apelează oamenii, atunci, la astfel de incendii? Prof.dr. Gerard Jităreanu spune că este o soluţie ieftină de a scăpa de resturile vegetale de pe un câmp ce a fost recoltat în toamna precedentă, dar este o soluţie convenabilă şi pentru cei care vor să scape de buruieni şi diferitele boli care afectează, an de an, culturile, fără să investească în substanţe cu care să facă tratamente.

Un sol ars se usucă şi rămâne fără materie organică

„Am văzut cu ochii mei pe un site al fermierilor interviuri cu persoane în vârstă din mediul rural, care spun că sunt agricultori, şi care au spus că «se ştie» că, dacă incendiezi miriştea, solul devine mai fertil. Dar cum să devină mai fertil? Nu devine deloc, ba dimpotrivă, devine mai puţin fertil, fiindcă, odată cu temperaturile ridicate, rezultate în urma arderii, se descompune materia organică din stratul superficial. Asta dă calitatea solului: humusul, materie organică. Aceasta, prin descompunere, cu ajutorul microorganismelor şi în condiţii de aerobioză, deci cu sol afânat, trece în forme asimilabile de către plante, care pot să asigure nutriţia minerală a lor. Practic, aşa se hrănesc”,

a explicat prof.dr. Gerard Jităreanu.

Desigur, în sol trebuie să existe şi apă care să dizolve aceste substanţe, ce sunt absorbite apoi prin rădăcini de plante. Fertilitatea solului nu poate creşte în urma arderilor, explică rectorul, care este şi specialist în tehnici moderne utilizate în agricultura din întreaga lume. Mai ales fiindcă un sol ars devine mai uscat, iar temperaturile ridicate distrug materia organică şi microorganismele care trebuie să o descompună.

Incendiile distrug şi toate buruienile

Arderea solului este varianta mai ieftină a tratării culturilor şi a scoaterii buruienilor. În momentul în care arde vegetaţia uscată din anul anterior, sunt distruse şi toate formele sub care rezistă, de la un sezon la altul, plantele care atacă culturile. Focul le distruge ciclul de viaţă, fie că e vorba de putregai, mană, rugină etc. Altfel, ele supravieţuiesc pe anumite resturi vegetale şi trebuie utilizate tratamente specifice, care sunt uneori scumpe. Sunt distruse şi insecte dăunătoare, de la purici, la păduchi sau tot felul de alte larve.

„De aceea se reduce incidenţa bolilor pe suprafeţele respective şi se reduce şi gradul de îmburuienare. Pentru că, dacă ardem miriştea, seminţele de buruieni ard sau îşi pierd capacitatea germinativă. Majoritatea lor se află în stratul de 0-10 centimetri din sol, dar 10% sunt sub 10 centimetri, iar sub 30 de centimetri avem doar 1 la sută”,

a completat rectorul.

Începând cu anul acesta, pe lângă amenzile de la Garda de Mediu, cei care dau foc intenţionat vegetaţiei uscate de pe terenurile lor sau care nu raportează astfel de incendii către autorităţi nu vor mai primi subvenţia pentru terenurile respective.

Arderea e ieftină, dar nocivă

Prof.dr. Gerard Jităreanu mai spune şi că doar pare ieftin să arzi terenul, pentru că, în timp, el se distruge.

„Pare mult mai ieftin să arzi, dar, de fapt, asta fac doar oamenii care nu îşi dau seama de consecinţe. Asistăm la o degradare a fertilităţii solului, nu la o potenţare. Chiar dacă vom avea un număr mai mic de boli şi de dăunători, nu vom avea elemente nutritive pe termen lung, humusul nu se mai reface sau se reface foarte greu”,

a mai precizat rectorul.

Arderile repetate sunt şi mai dăunătoare, mai ales că, după ardere, dacă solul se ară, fix zonele cu arsuri ajung în preajma „patului germinativ”, stratul de până în 10 centimetri unde culturile de câmp se seamănă.

„Acolo trebuie să fie cel mai fertil strat, fiindcă acolo fermentează sămânţa, se formează rădăcina, răsare planta nouă. Dacă nu e fertil, dacă nu are ph neutru şi dacă nu e umiditate, nu se declanşează germinaţia, sau se declanşează doar parţial. Dacă în fiecare an ardem stratul de la suprafaţă, reducem conţinutul de humus şi vom avea o cantitate din ce în ce mai mică de materie organică”,

a punctat prof.dr. Gerard Jităreanu.

Ar exista totuşi situaţii limită în care să fie folosită o astfel de strategie? Rectorul spune că doar în cazuri cu adevărat extraordinare, precum o invazie de lăcuste care, alături de larvele lor, ar distruge integral culturile, indiferent de tratamentul aplicat pentru a le înlătura, scrie Ziarul de Iași.