Pe chipul pompierului botoșănean încă se putea observa oboseala. Totuși privirea îi era la fel de intensă și când ochii lui te ținteau, inevitabil plecai privirea cu sfială la gândul că te afli în fața unui astfel de om.

Iulian Rotariu a alergat prin deșert pe  distanță de 250 de km alături de 205 sportivi din 46 de ţări. Startul competiţiei s-a dat la o altitudine de 3.200 m, s-a urcat până la 4.000 m şi s-a coborât apoi până la 2.400 m.

Zilnic a alergat câte un maraton, aproximativ 43 de km, iar în a 5 –a zi a alergat 80 km.

Alergarea a fost pe dune de nisip, treceri de râuri şi prin râuri, pietrişuri, roci moi, zone greu accesibile şi terenuri de sare ceea ce a făcut pe cei mai buni alergători să nu poată traversa la viteză maximă toate obstacolele.
 
Reuşita lui Iulian, locul I la categoria de vârstă 40 – 49 de ani şi locul VI la general, este cu adevărat de excepţie, având în vedere faptul că nu este sportiv de performanţă. Succesul vine după o altă clasare meritorie, locul I categoria lui de vârstă şi locul IV la general, în ultramaratonul „Gobi March” desfăşurat în China, în iunie.

Iată ce a declarat printre altele, Iulian, pompierul erou care a venit la Caravana SMURD:

”Vreau să încep prin a spune că nu a fost ușor, a fost foarte greu, foarte dificil, dar faptul că am reușit să fac cunoscută o cauză, cea a copiilor bolnavi de autism, instituția în care lucrez, orașul în care locuiesc, țara în care trăiesc, mi-a dat o satisfacție deosebită, sunt mândru că am reprezentat cu cinste, onoare și credință”

”Cei de la Organizația ”4 deșerturi” când vorbesc de România știu că un pompier aleargă ca o mașină de luptă este tot timpul prezent, foarte bine pregătit, și-au făcut o imagine despre ceea ce reprezintă România, Botoșaniul. M-au întrebat pe ce serviciu m-a făcut să ajung acolo la ei, li s-a părut ceva ieșit din comun ca un pompier să poată participa la o competiție atât de solicitantă”

”Toate cele opt zile cât am stat în deșert au fost opt zile de iad, părerea mea este că dacă vrei să vezi iadul și să fii în viață, trebuie să ajungi în deșertul Atacama. Dacă temperaturile în timpul zilei erau de 40 – 50 de grade, în timpul nopții erau de -5, -6 grade, diferența era foarte mare. A trebuit să cărăm în spate mânzarea, cazarea și apa, rucsacul a ajuns la 12,5 kg, plus apa, alergam cu 15 kg în spate tot timpul competiției, ca într-un final după ce terminam etapa, în fiecare zi era câte un maraton”

”Să stai sub soarele arzător în deșertul Atacama zona cea mai aridă de pe pământ, unde cei din armata americană își testează vehiculele pentru expedițiile pe care le fac ei pe Marte. A fost foarte solicitant, foarte greu, am trecut prin frig cumplit, căldură insuportabilă, dar tot timpul m-am gândit la rugăciunile pe care le-am primit din partea dv. gândurile bune, credința în Dumnezeu”

La finish au ajuns doar 148 de sportivi.