Profesor de muzică la Liceul Pedagogic din Botoşani timp de 30 de ani, dirijor al corului şcolii, dirijor al Coralei „George Enescu” şi al corului bărbătesc din Flămânzi, precum şi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din 1986, Gheorghe Cojocaru a trăit în perioada 1928 – 2002, timp în care a susţinut peste 270 de concerte în ţară.

Născut în Corjăuţi – Pomârla, la 27 aprilie 1928, Gheorghe Cojocaru a dat examen la Conservatorul din Iaşi în 1949.

Deoarece din 1948 se constituise un nucleu anticomunist în Pomârla, din care făcea parte şi compozitorul, în primul an de studenţie nu a ezitat să împartă manifeste. Urmarea? La 11 iulie 1950 a fost arestat. Procesul a avut loc pe 22 februarie 1951, în închisoarea militară din Iaşi şi Gheorghe Cojocaru a primit o condamnare de cinci ani. Astfel a pătruns în lumea de după gratii, fiind prin Jilava, Piteşti, Constanţa, Gherla, Aiud, iar în 1956, pe 6 iulie, este eliberat.

Lupta cu viaţa abia acum începea. A-şi găsi un loc de muncă părea imposibil şi, totuşi, după ce este contabil în comuna Şanţ, paznic la Trustul minier din Valea Vinului, revine în 1957 în Moldova şi până în 1963 este angajat al Ansamblului “Ciprian Porumbescu” din Suceava. A reluat cursurile Conservatorului în 1962, apoi a profesat şi din 1968 a predat în Botoşani.

În anul 1980 a înfiinţat Societatea muzicală „George Enescu”, pe lângă care şi-a desfăşurat activitatea Corala „George Enescu” Botoşani, cu care a susţinut peste 70 de concerte corale. Timp de nouă ani, în perioada 1972 – 1981, corul de elevi de la Liceul Pedagogic a susţinut anual câte un concert coral în Bucureşti, la Ateneul român, la Academia „Ştefan Gheorghiu” şi la Sala Palatului. Din 1981 seria concertelor la Bucureşti a fost continuată cu corala „George Enescu”. Fonoteca radioului păstrează aproximativ 90 de lucrări înregistrate cu cele două formaţii ale sale: corul Liceului Pedagogic din Botoşani şi Corala „George Enescu”.

Dirijorul Gheorghe Cojocaru a colaborat cu Filarmonica din localitate, realizând peste 50 de concerte vocal-simfonice, în care au fost interpretate „Fantezia pentru pian, cor şi orchestră” de Ludwig van Beethoven, cantata „Aurora” de George Enescu, „Oratoriul Eliberării” de Radu Paladi, opera „Luceafărul” de Nicolae Bretan, „Cantata Cafelei” şi „Cantata Ţărănească” de Johann Sebastian Bach, „Simfonia a noua” de Beethoven.

Cu Teatrul “Mihai Eminescu“ din Botoşani a realizat mai multe spectacole, cu restituirile “Emmi“,“Histrios“,“Decebal“,“Mureşanu“ şi “Visul meu de fier“, pentru care a scris muzica de scenă. A existat şi o colaborare cu Teatrul de păpuşi “Vasilache“, Gheorghe Cojocaru compunând muzica de scenă la piesa “Ana“ de Ion Puiu Stoicescu.

Premiile şi distincţiile care să reliefeze munca şi talentul profesorului şi dirijorului Gheorghe Cojocaru n-au întârziat să apară. Astfel, Gheorghe Cojocaru a obţinut titlul de profesor evidenţiat în anul 1972, Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a, în 1974, Premiul Uniunii Tineretului Comunist – laureat al Concursului cântecului politic pentru tineret şi studenţi, ediţia a III-a, 1979. Premiul “Caietelor botoşănene“ i-a fost decernat în anul 1983, pentru creaţie şi interpretare muzicală, cu volumul de coruri „La steaua…” (zece coruri pe versuri de Mihai Eminescu), fiind considerat “primul care întocmeşte o asemenea culegere, pentru muzica corală“. (Augustin Z.N. Pop, profesor universitar, doctor docent, în Cuvântul de început al volumului “La steaua – 10 coruri pe versuri de M. Eminescu”)

Gradul I didactic l-a susţinut în anul 1980, cu lucrarea “Folclor muzical din judeţul Botoşani“. Apărută ulterior prin sprijinul Editurii Geea din Botoşani, cartea beneficiază de o prefaţă semnată de Gheorghe Ciobanu şi de un cuvânt înainte realizat de prof. univ. Emilia Comişel, care a precizat că “acest volum este menit să contribuie la o mai bună cunoaştere a spiritualităţii poporului nostru, a valorilor artei sale orale, a unităţii sistemului folcloric, sistem deschis capabil de înnoire şi îmbogăţire continuă, dar păstrîndu-şi elementele esenţiale, fundamentale”. De asemenea, cartea a fost distinsă cu Premiul I la faza republicană a Festivalului Naţional “Cântarea României“.

În iulie 1980, profesorul Gheorghe Cojocaru obţine o specializare, ca dirijor de cor, la Paris, la Institutul Naţional de Educaţie Populară.

Cu Corala “George Enescu“ şi cu corul Liceului Pedagogic, Gheorghe Cojocaru a obţinut multe rezultate meritorii, dintre care menţionez Premiul Special al juriului, la Festivalul coral “Tinereţe, ani de aur“, ediţia I, Tulcea, aprilie, 1980, Premiul Special al juriului la Concursul “Ciprian Porumbescu“ de la Suceava, în octombrie, 1980, Premiul I şi titlul de laureat la Festivalul Naţional “Cântarea României“, faza republicană, ediţia 1981, Premiul I şi titlul de laureat la concursul de interpretare “Dumitru Georgescu Kiriac“, ediţia a VII-a, aprilie, 1982, Trofeul Concursului “Ion Vidu“, Lugoj, decembrie, 1982.

Activitatea sa dirijorală a început încă din anul 1947, pe când era elev la Liceul “Anastasie Başotă“ din comuna Pomârla, judeţul Botoşani. În anul 1988 a sărbătorit 40 de ani de activitate, primind diplome de la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi de la Consiliul Culturii. Integral pe pedabt.ro...

(Foto: Cătălina Constantinovici / pedabt.ro)