Centenarul care a trăit atât nenorocirea războiului cât şi tortura puşcăriilor sovietice a primit cu zâmbet larg toate urările şi cadourile pregătite de administraţia locală a comunei şi de asociaţiile de militari şi veterani. La invitaţia primarului Andrei Boariu, cel care a organizat ceremonia, a răspuns şi subprefectul Daniela Lozneanu.

Însoţit de fiicele sale, Maria şi Ortansa, cele care îl îngrijesc punând sănătatea tatălui mai presus de propria lor sănătate, Ion Vasiliniuc a fost surprins de primirea făcută şi a mulţumit pentru urările primite. A ţinut însă să povestească şi cum a fost în război, apoi în prizonieratul din Rusia, amintindu-şi cum au îngheţat pe el hainele şi încălţările pe care le-a dat jos abia după patru luni de zile.

“Eram în post şi nu aveam voie să ne mişcăm, ori că ploua, ori că viscolea. Uniforma era udă şi a îngheţat, iar noi toţi aşa ne-am culcat. Am avut noroc că eram în grupă nemţească vreo trei luni. Nemţii ne respectau ca şi cum eram de-ai lor”, a povestit căpitanul.

Subprefectul Daniela Lozneanu i-a urat veteranului Vasiliniuc viaţă uşoară şi sănătate şi s-a declarat onorată de faptul că face parte dintre invitaţi la sărbătorirea acestuia.

“Sunteţi un model de viaţă, de cinste şi de dragoste de ţară pentru noi şi generaţiile viitoare. Vă doresc sănătate şi o bătrâneţe îndelungată şi liniştită. Sunteţi un om minunat”, a spus Daniela Lozneanu.

Primarul Andrei Boariu i-a oferit sărbătoritului o diplomă de recunoştinţă pentru întreaga sa viaţă, un tort şi împreună cu toţi invitaţii au ciocnit o cupă de şampanie.

Veteranul a fost felicitat de preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, col. Gheorghe Jalbă, de col. Gheorghe Timofte şi col. Gheorghe Dângeanu de la Asociaţia Cultul Eroilor „Regina Maria”- filiala Botoşani şi de Gheorghe Burac, preşedintele filialei Vlăsineşti a aceleiaşi asociaţii, precum şi de mr. Ştefan- Dorin Ţicalo de la Centrul Militar Judeţean.

Gheorghe Burac a povestit cum, în 1941, Ion Vasiliniuc a fost încorporat şi a plecat în război.

„Îi cunosc familia sărbătoritului nostru de la vârsta majoratului, erau patru fraţi şi două surori. Dumnealor se trag din primii oameni ai satului Vlăsineşti, aduşi de boierul care stăpânea zona aceasta din Bucovina de Nord, din Ceremuş. În 17 februarie 1941, veteranul a fost încorporat la Comisariatul Teritorial Dorohoi. Doi ani a fost pe front, iar în 15 ianuarie 1943 a fost eliberat, lăsat la vatră. Aşa că dumnealui a făcut paşii spre casă, dar pe drum, asemenea multor militari, a fost întâmpinat de armatele ruse, aflate deja pe teritoriul nostru, care l-au luat prizonier. A ajuns într-un lagăr din Siberia, acolo avea să stea cinci ani şi trei luni, atât a durat prizonieratul, cu toate chinurile lui”, a spus Gheorghe Burac.

Cea mai mare dorinţă a veteranului, la împlinirea celor 100 de ani, este să ajungă „la Monument”, de Înălţare, fiind vorba de ceremoniile dedicate eroilor şi care au loc la Monumentul din centrul satului Vlăsineşti.