Înainte de anunțarea laureatului Premiului Opera Omnia, o parte dintre poeții nominalizaţi au fost chemați pe scenă.

Li s-a cerut să recite câte o poezie din creația lor, iar unii dintre ei cu greu și-au găsit cuvintele. Nichita Danilov, unul dintre cei şapte poeţi propuşi pentru acordarea distincţiei, a venit cu o altă propunere, el considerând că ar fi fost mai bine ca juriul să recite din creațiile lor.

Și fiindcă s-a întins la vorbă, Gellu Dorian i-a strigat din sală să spună totuși poezia pentru a mai câștiga timp.

Redăm mai jos dialogul dintre cei doi:

-Spune tu poemul și să scurtăm un pic.

-Gelu, tu nu-mi dicta mie. (râsete în sală)  Abia, m-ai invitat aici. Eu știu de ce am venit aici. Și știu și ce vreau să spun`..

Iar într-un final, după câteva minute și alte precizăr, cu chiu cu vai a spus o poezie formată din două versuri.

Autoportret

Orice lacrimă e un mormânt

În care zac, eu, mortul

(Ropote de aplauze)

DESCARCĂ APLICAŢIA BOTOŞĂNEANUL PENTRU MOBIL: