Un concert cu măști, în care muzica învinge: Mozart 265, viola lui Bruch și sublimul lui Weber, pe scena Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani – GALERIE FOTO&VIDEO

Muzica nu poate fi redusă la tăcere! Aceasta ar putea fi lecția acestor timpuri, în care pandemia părea să spulbere orice speranță de normalitate, mai ales atunci când vine vorba de artă.

 

Revenirea în sala de concerte a însemnat mai mult public decât de obicei, după luni de zile în care instrumentiștii Filarmonicii botoșănene au putut fi urmăriți evoluând doar în mediul online. O prezență încurajată, de data aceasta, și de câteva oficialități, printre care viceprimarul Liviu Toma sau fostul președinte de județ Costică Macaleți.

 

Alături de Georgiana Matei Frâncu și împreună cu instrumentiștii Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, dirijorul Vlad Mateescu a recreat atmosfera concertelor mult așteptate de public. O seară umbrită, e adevărat, de măștile albe sau negre, pe alocuri colorate (în public), de o tristețe melancolică simțită mai ales în aplauzele melomanilor, în distanțarea din sală și în noianul de NU-uri lipit de scaune.

 

Cu toate acestea, publicul a fost parcă mai numeros decât chiar organizatorii s-ar fi așteptat, e adevărat că în limita a 30 la sută din capacitatea sălii. Motivați sau atrași de transmisiile online ale concertelor, dornici să asculte muzica și altfel decât prin ecranul unui computer, poate chiar și să ”trăiască clipa”, neștiind ziua și ceasul în care ușile sălilor de spectacol se vor închide din nou, botoșănenii au venit la întâlnirea săptămânală cu muzica.

 

Georgiana Maria Frâncu a studiat viola cu profesorii Valeriu Pitulac și Marian Movileanu, la Facultatea de interpretare Muzicală din cadrul Universității Naționale de Muzică București. Din anul 2011 este șef al partidei de violă din cadrul Filarmonicii ”Paul Constantinescu” Ploiești, unde activează încă din timpul studenției, în prezent fiind și director artistic al Filarmonicii.  

 


(Georgiana Maria Frâncu)

 

În vârstă de 33 de ani, Vlad Mateescu este în prezent managerul Filarmonicii ”Paul Constantinescu” din Ploiești, instituție în cadrul căreia a fost în trecut și director artistic. Este absolvent al secției de Dirijat orchestră și Pian, din cadrul facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie Muzicală, Universitatea Națională de Muzică București, dar și al unui Masterat de Stilistică dirijorală.

 

 

Mozart, Bruch și Weber

 

Astăzi, 27 ianuarie, se împlinesc 265 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. A trăit doar 35 de ani, însă a marcat definitiv muzica universală. Și nu doar prin creațiile sale așezate într-un simț perfect al armoniei, într-un simț perfect al modulării, cât mai ales printr-o structură a tonalităților extrem de variată. O operă marcată de geniu care rămâne și astăzi vie, proaspătă.

 

Nu degeaba, după mai bine de două secole și jumătate, criticii îl consideră pe Mozart drept cel mai desăvârșit, mai bine dotat și mai natural muzician pe care l-a cunoscut vreodată omenirea.

 

Orchestra Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, aflată vineri sub bagheta dirijorului Vlad Mateescu, a omagiat geniul mozartian prin două lucrări: Divertisment în re major, K. 136, și Simfonia nr.36 în do major, K. 425 – ”Linz”. 

 

Doar 16 ani avea Mozart atunci când a compus Divertisment în re major, K. 136, opera fiind cunoscută și sub numele de ”Simfonia din Salzburg”. Mozart a scris de-a lungul vieții numeroase divertismente, serenade, menuete sau dansuri. Chiar dacă nu se evidențiază neapărat prin virtuozitate, divertismentele oferă melomanilor un discurs armonic, melodic, în care muzica de salon se întâlnește cu rusticul cântecului și dansului german. 

 

Ceva mai târzie este Simfonia nr. 36 (cunoscută drept ”Simfonia Linz”), fiind scrisă în 1783, în orașul austriac Linz, unde are loc și premiera (4 noiembrie). 

 

 

”Romanze” pentru violă și orchestră, op.85, de Max Bruch, este o operă mai puțin cunoscută, mai puțin abordată, dar care reușește să transmită publicului o stare romantică, de optimism.

 

Max Bruch, compozitor îndrăgostit nu doar de violă, ci și de clarinet sau violoncel, a compus ”Romanze” în urmă cu mai bine de 100 de ani (1911). Povestea fusese dedicată unui violonist de la Opera din Paris, viola fiind cea care transpune o varietate de dispoziții, marcând opera de la un capăt la altul prin caracterul melodic, romantic, dulce, evoluând apoi către fraze palpitante, intense. Așadar, ”Romanze” a fost scrisă de Max Bruch (1838-1920) spre sfârșitul vieții, compozitorul creând în acea perioadă și ”Opt piese pentru clarinet, violă și pian”, op.83 (1910).

 

”Andante e Rondo ungarese” pentru violă și orchestră, op.35, a fost scrisă de Carl Maria von Weber în anul 1809 pentru Fritz, fratele vitreg violonist. A revenit asupra lucrării, reorchestrând-o, peste 4 ani, când Georg Friedrich Brandt i-a solicitat un concert pentru fagot și orchestră.

 

Weber a trăit doar 40 de ani (1786-1826), fiind bolnav de tuberculoză, dar și suferind în urma unei malformații congenitale la șold, fapt care l-a făcut să șchiopăteze întreaga viață. Cu toate acestea, biografii spun despre Weber că ar fi murit mai degrabă din pricina suprasolicitării. Iar asta spune totul despre opera creată în cei doar 40 de ani. Chiar dacă timpul nu i-a dat răgazul să își maturizeze creația și să o îmbogățească,  Carl Maria von Weber rămâne pentru posteritate drept unul dintre cei mai mari pianiști ai vremii sale. Și asta nu e tot. La doar 18 ani, Carl Maria von Weber devenea dirijor șef la opera din Breslau. La 26 de ani era directorul Operei din Praga, iar la 31 de ani ajunge la Dresda, solicitat de însuși regele Saxoniei.

 

O descriere plastică, dar extrem de sugestivă, ne oferă Harold C. Schonberg: ”Weber era scund de statură, dar avea mâini enorme și unele dintre pasajele scrise de el nu pot fi cântate de o ființă omenească normală”.

 

Ca mai toate lucrările lui Weber, și ”Andante e Rondo ungarese” este destul de rar introdusă în repertoriul concertelor. Pe lângă faptul că nu sunt lipsite de strălucire, atinse chiar de un sublim melodic ce nu trece neobservat, operele lui Weber implică virtuozitate și variațiune.

 

 

 

Concertul următor

 

Vineri, 29 ianuarie, de la ora 18.30, publicul botoșănean este așteptat din nou în sala de concerte, când Filarmonica ”George Enescu” va prezenta opere din Haydn (Simfonia nr. 1 în re major și Simfonia nr. 100 în sol major, ”Militara”) și Krommer (Concertul pentru clarinet și orchestră în mi bemol major, op. 36).

 

Orchestra, dirijată de Florin Totan, îl va avea ca invitat pe clarinetistul Iulian Rusu.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store