La începutul lunii octombrie s-a desfăşurat la Tecuci ediţia a III-a a Festivalului Internaţional al Aforismului.

Dacă la prima ediţie invitatul de onoare a fost acad. Naji Naaman, scriitor libanez şi manager cultural de talie universală, ediţia a II-a, dedicată Centenarului Marii Uniri, l-a avut alături pe Nicolae Dabija. La cea de a treia ediție, invitatul de onoare a fost Francois Vaucluse, din Franţa.

De la Botoșani, scriitorul Mircea Oprea a reținut din nou atenția juriului care a acordat premiile ediției.

Astfel, Trofeul Sapiens Piroboridava a fost obținut, ex-aequo, de Mircea Oprea – Botoșani, Pompiliu Comșa - Galați: Nicolae Mareș - București și Constantin Ardeleanu - București.

În 2017, la prima ediție a Festivalului Internațional al Aforismului, scriitorul Mircea Oprea a fost distins cu Premiul I, ex-aequo. Mircea Oprea nu este la prima întâlnire cu aforismul. În anul 2013 îl regăsim în "Antologia dell'aforisma romeno contemporaneo" (aforisme, Genesi Editrice, Torino, 2013).

Creațiile laureaților din acest an ai Festivalului Internațional al Aforismului de la Tecuci au fost reunite într-o Antologie îngrijită de Vasile Ghica. Pe lângă aforisme, Antologia ne așază înainte și o Anchetă literară realizată în rândul scriitorilor români, prilej de a lua pulsul creatorilor, răspunsurile acestora oferind o interesantă perspectivă asupra timpului literar, politic, social pe care îl străbatem.

Mircea Oprea pune accentul pe situația actuală a societății românești, o societate care este, totuși, rezultatul tuturor sincopelor din sistemul cultural și educațional românesc.

”Cea mai mare pierdere  este exodul continuu al creierelor, migrarea tinerilor, autoritățile fiind total incapabile să înțeleagă efectul pe termen lung al fenomenului și, totodată, incapabile să asigure un temei rațional și de perspectivă ca un tânăr să se întoarcă acasă. O explicație ar fi și aceea că tot ce a fost mai bun din privința calității umane a emigrat dintre noi, viitoarea clasă politică, de la care am fi sperat salvarea noastră, este topită între emigranți… Îmi pot permite să cred că Mesia, cel așteptat, este unul dintre copiii plecați din țara asta, rătăcit și el printre alte nații mai norocoase”, spune Mircea Oprea.

Fără îndoială că școala ar putea avea un rol. Dar și aici discuțiile se calibrează în funcție de actanții sistemului educațional.

”Rolul școlii? Da, școala are un rol (mă feresc să spun - o vină) în deculturalizare, școala ajutată din plin de autorități și de cadrele didactice supuse, deopotrivă, exigențelor impuse de sistem ca și de interesele breslei sau de interesele proprii ale indivizilor care formează sistemul. Un necaz al școlii noastre: are capacitatea să emită olimpici de nivel internațional, dar nu-i în stare să scoată un om onest care să refuze ipocrizia și compromisul vinovat cu lumea”, răspunde în stilul caracteristic scriitorul Mircea Oprea.

Desigur, este de părere scriitorul, sistemul nostru de învățământ are profesori performanți. Dar - pentru că întotdeauna există un dar - îi lipsește pedagogul.

”Adică cel capabil să-și trăiască și el viața, zi de zi, noapte de noapte, după aceleași principii clamate de la catedră. Iar copiii învață exact acest tip de ipocrizie promovat de sistem și îl vor perpetua mai departe în societate, ca maturi. Acum, în școală, ca și în politică, dacă un cadru didactic ar vrea să fie corect și moral cu el însuși, apoi cu copiii, cu părinții, ar intra rapid în conflict, mai întâi cu colegii de școală, apoi cu tot sistemul și va fi rejectat ca inadaptabil, ca incapabil să accepte noul… Câtă vreme, alături de profesori onești, de bună credință, breasla acceptă și șpăgari, lacomi de bani, imorali, ariviști și vicioși, de altfel ca și în alte profesii, personal, sunt sigur că vor scoate din elevi oameni de aceeași calitate cu cei mai răi dintre profesori. Excepțiile, copiii care au rezistat educației din școlile românești de astăzi, devenind buni profesioniști într-un domeniu anume, sunt marfă de export, cetățeni loiali și competenți ai altor țări”, spune scriitorul botoșănean.

Vă oferim, la final, câteva dintre aforismele care poartă semnătura lui Mircea Oprea:

”Am zile când și soarele pare să-și dorească apusul mai devreme”.

”Sunt un om obișnuit între zburători: îmi târăsc aripile în pas cu ceilalți”.

”Câinii stăpânului peste tot; stăpânul nicăieri nu s-arată”.

”Și crezi că aprinzând lumina cunoști bezna?”

”Seară de lectură: oameni așteptând să treacă în cuvinte”.

”Cu ce podoabe să mai împodobești curcubeul?”

Născut pe 8 decembrie 1945, Mircea Oprea a absolvit Liceul "A.T.Laurian" Botoșani și Facultatea de Ziaristică din București, promoția 1976. A activat în diverse domenii, primul loc de muncă, cu care se și mândrește, fiind cel de metodist la Biblioteca Raională Botoșani. Urmează o perioadă ca funcționar la Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum Botoșani, după care ocupă posturi de lucrător la Oficiul Poștal Botoșani și merceolog la Întreprinderea Textilă Moldova.

În jurnalism, Mircea Oprea a fost redactor, redactor de rubrică, iar după 1989 redactor-șef adjunct și redactor-șef la ziarul Clopotul (devenit după 1989 Gazeta de Botoșani), apoi director la SC Vega (editorul Gazetei de Botoșani). Părăsește o vreme jurnalismul, pentru a activa ca metodist pe domeniul cultural la Casa Tineretului, dar îl regăsim apoi pe funcția de redactor-șef la Curierul de Botoșani. Botoșănenii îl cunosc și din perspectiva administrativă a Botoșanilor postdecembriști, Mircea Oprea fiind consilier al președintelui Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani, consilier al primarului în cadrul Primăriei Botoșani, precum și consilier al prefectului, în cadrul Prefecturii județului Botoșani. În prezent este pensionar.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presă în anul 1971, în ziarul Clopotul. În anul 1990 a publicat aforisme în "Revista de filozofie", iar în 1999 semnează pagini de proză în revista Hyperion. Debut în poezie în anul 1971.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: