Dar cu un tupeu inimaginabil dus până la limita nesimţirii.

Fără scrupule, calcă şi peste cadavre pentru o funcţie.

Lipeşte afişe în campanie şi înjură pe Facebook votanţii care îndrăznesc să îi critice protectorul.

Pupă în fund mult, ordonat, perseverent cât, când şi mai ales pe cine trebuie.

Locuieşte neapărat în casa statului.

De altfel, toată viaţa sa se clădeşte pe spatele partidului, de la locul de muncă şi până la… dormitor.

Votează ce şi cum i se spune la partid chiar dacă este conştient că face rău judeţului şi ţării. Dar el este preocupat să îi fie lui bine. Dincolo de declaraţiile mieroase îl doar în 14 de proştii care l-au trimis acolo unde a ajuns.

Nu mişcă în front, nu are mustrări de conştiinţă, iar când „se ajunge” nu îi mai salută pe cei pe spatele cărora s-a ridicat.

Îi tremură chiloţii când este invitat la o emisiune şi găseşte toate motivele din lume să refuze luni la rând participarea la o confruntare televizată.

În schimb, are tupeul să tragă sfori pentru a fi daţi afară jurnaliştii care îndrăznesc să arate lumii cu se ocupă el pe banii poporului.

Nu îşi vede de lungul nasului, refuză să se uite în CV şi se crede capabil să ocupe orice funcţie.

…

Şi într-un final , cu toate aceste calităţi extraordinare cu care natura l-a înzestrat sau pe care le-a învăţat la partid, ajunge parlamentar.

Sau chiar ministru.

Cum să le mai spună părinţii şi profesorii la copii „luaţi şi învăţaţi dacă vreţi să ajungeţi cineva în viaţă”?

DESCARCĂ APLICAŢIA BOTOŞĂNEANUL PENTRU MOBIL