„Ăsta e ultimul mandat, nu îmi mai trebuie”. Îmi spunea acum cîteva luni Constantin Manolache exasperat de schimbările atît de dese de vicepreşedinţi la Consiliul Judeţean. Şi el, ba era vice, ba îl schimbau, ba îl mai ţineau, în funcţie de cum sunau nişte telefoane de la Bucureşti, cum bine spunea cîndva şeful său de la CJ. Nu ştiu cît a contat stresul politic în ceea ce i s-a întîmplat miercuri. Poate că a fost un factor din mulţi alţii. Cert este că avînd un Manolache bolnav şi lumea publică din Botoşani parcă suferă.

Titi, aşa cum îi spun prietenii, este un intelectual, „specie” pe cale de dispariţie într-o lume politică în care mojicia, semianalfabetismul şi grobianismul şad la loc de cinste. Uitaţi-vă la cine conduce PNL-ul la Botoşani sau ce consilier de la PDL e director la Termica şi nu cred că mai sînt nevoie de alte argumente.

Titi este un om care chiar face în primul rînd administraţie şi apoi politică. Acum, sincer să fiu, nici nu ştiu bine care e funcţia lui în PSD, într-atît de rar am scris despre el prezentîndu-l ca om politic. Cred că e vicepreşedinte la judeţ, dacă nu mă înşel ...

Titi nu înjură ... da mai există încă şi astfel de oameni prin fruntea judeţului.

Titi este omul care cred că a chiulit de la CJ doar ca să îşi vadă mamă. Se întîmpla iarna aceasta, cînd într-o după-amiază pleca grăbit din Consiliul Judeţean. Îl sunase cea care i-a dat viaţă ...  nu se simţea bine. Îl văzusem de atîtea ori intrînd într-un bloc de lîngă Casa Sindicatelor încît eram aproape sigur că omul se duce acasă. De fapt, acolo locuieşte mama sa.

Titi este omul care atunci cînd greşeşti scriind ceva îţi telefonează fiindu-i parcă jenă să îşi spună despre ce este vorba. E vorba de ... eleganţă. Aceeaşi eleganţă care l-a făcut de atîtea ori în CJ să nu poată răspundă „la acelaşi nivel” unora care dau impresia că fac politică şi în somn. „La acelaşi nivel” ar fi însemnat însă ţipat, aroganţă şi alte manifestări din această gamă, iar el nu poate coborî la subsolul CJ-ului.

Titi este omul despre care mi-au trebuit vreo două ore să scriu că e în drum spre Iaşi. Eram aproape convins că un om cu o inimă atît de mare nu poate merge la spital decît în vizită ... chiar şi atunci cînd vizitezi spitalul cu ambulanţa.

Nu s-a întors atît de repede pe cît credeam. Îl aşteaptăm însă ... Titi, fă-te bine.

Sergiu BĂLĂŞCĂU