Au venit amândoi pe lume într-o zi de 17, tatăl în februarie 1956, fiul în noiembrie 1987 și au sfârșit împreună, într-o zi de Crăciun, pentru ca pe 29 decembrie 2015 să plece definitiv din această lume, conduși pe ultimul drum de sute și sute de oameni.
Cătunul Crăiniceni a cunoscut marți la amiază o afluență de lume cum probabil n-a mai văzut vreodată. O mulțime de mașini tot veneau dinspre Darabani, iar șoferii care opreau nici nu mai apucau să întrebe sătenii, fiindcă aceștia știau deja pe cine caută: ”pentru înmormântare mergeți tot înainte, după Horodiștea, acolo unde vedeți multe mașini”. Drumul care străbate așezarea, de la Biserica Sfânta Treime și până la ulița care duce la casa familiei Balahura avea iluminatul public aprins... lumină pentru Viorel Balahura și Cosmin Balahura, tatăl și fiul accidentați mortal pe 25 decembrie în tragedia de la Cucorăni.
La atâta lume prezentă liniștea era cu adevărat una... mormântală. Pe ulița dinspre casă și în curte se îngrămădeau sute de oameni, inclusiv primarul de Păltiniș, Costel Romanescu. Sicriile celor doi erau în mijlocul ogrăzii, iar de acolo au fost purtate în mâini spre lăcașul de cult. Oameni în toată firea, tineri și pensionari, podidiți de lacrimi, refuzau parcă să accepte că Viorel și Cosmin Balahura pleacă dintre ei, dând din cap... ”nu se poate, nu se poate”.
De înmormânatre s-a ocupat Diana, unica soră și unic frate al lui Cosmin, care locuiește câțiva kilometri mai încolo, la Rediu. Mama, Doina Gabriela și prietena Ema, spitalizate la Iași, n-au putut veni, iar oamenii nu știu dacă ele... știu. ”Ți-i și penibil să întrebi la atâta durere dacă ele știu ce s-a întâmplat”, spunea unul dintre săteni. Mai toată lumea îți spune însă că de sărbătorile iernii Cosmin a venit cu Ema de la București, acolo unde locuiesc împreună, pentru a petrece Crăciunul acasă. Pe 25 împreună cu părinții băiatului au plecat la niște rude din Botoșani... la care n-au mai ajuns.
Cinci preoți au oficiat slujba de înmormântare... tatăl a intrat primul în curtea lăcașului de cult cu cimitir, urmat apoi de fiu. Au plecat de pe această lume mângăiați de razele unui soare neobișnuit penttru o zi de final de decembrie, care însă nu va putea alunga vreodată ceața fatidică din 25 decembrie 2015. Atât de dureros, atât de nedrept, atât de sfâșietor încât te lasă fără cuvinte...
Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace
(S.B.,G.E.)
CITEȘTE ȘI:
