Mama sa îl plânge şi după 30 de ani pe băiat, considerat cu întârziere erou de către statul român. În anul 1981, pe 29 septembrie, muncitorii botoşăneni mergeau, ca de obicei, la locul de muncă. Angajaţii restaurantelor şi magazinelor din Centrul Vechi sau de pe Calea Naţională treceau cu toţii pe lângă clădirea impunătoare a Comitetului Judeţean al PCR, astăzi sediul Prefecturii şi al Consiliului Judeţean Botoşani. Trecând pe lângă peretele lateral, oamenii au rămas înmărmuriţi. Pe zid scria apăsat cu cretă albastră şi cu litere mari un strigăt de revoltă: „Ne-am săturat să stăm la cozi interminabile!”. Aşa ceva era de neimaginat în plină epocă comunistă. Miliţia şi Securitatea s-au pus în mişcare. Acţiunea a fost numită imediat „Panoul”, iar aşa cum reiese din raportul de activitate al Miliţiei din acea perioadă, s-au trecut urgent măsuri. „Înscrisul a fost şters şi s-a organizat supravegherea locului prin pânde”, scria un locotenent colonel de Miliţie, folosind o semnătură indescifrabilă în raport. Oamenii Securităţii, aşa cum se va afla mai târziu, bănuiau că este vorba despre o organizaţie, un agent străin sau chiar un luptător anticomunist versat, scăpat prin cine ştie ce circumstanţă în municipiul Botoşani. Culmea, în aceeaşi zi, şi alte mesaje, scrise cu aceeaşi cretă albastră apăreau în diferite puncte din oraş: „Vrem hrană şi libertate!”, „Ne-am săturat de mizerie!”. Şi a doua zi, şi a treia zi, şi a patra zi au fost la fel. „Vrem dreptate,vrem libertate”, „Cetăţeni! Nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile”, erau doar o parte dintre sloganurile scrise cu litere de tipar peste tot prin oraş. Autorul era necunoscut, iar pândele erau total ineficiente. Securitatea şi Miliţia erau în alertă maximă şi bănuiau un act de spionaj şi sabotaj.

Abia pe 18 octombrie 1981, un angajat al Securităţii îl prindea în flagrant pe „teroristul” care sabota „orânduirea socialistă”, chiar în timp ce scrijelea „Jos, Comunismul!”. Nu era un agent străin şi nici un veteran al luptelor prin munţi şi păduri. Era un puşti de 17 ani, îmbrăcat în uniformă, elev la Colegiul Naţional „A.T. Laurian” din Botoşani, care-şi striga nemulţumirea pe zidurile clădirilor, chemând populaţia la luptă. Se numea Mugur Călinescu şi avea să mai trăiască doar patru ani din momentul în care ofiţerul de Securitate l-a prins în flagrant. Puştiul care a sfidat orânduirea comunistă a murit în 1985, la doar 21 de ani.

CITEȘTE: Comunismul ”renaște” la Botoșani prin două proiecte importante începute de MuViCC -  FOTOGALERIE