„Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,

Cine te-a iubit,

Câți au plâns nebuni pentru tine

Și câți au murit.

Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,

Să mă-mbete mereu,

De a ta sărutare, Zaraza,

Vreau sa mor și eu.”

 Nu există român să nu fi auzit, măcar o dată, celebra melodie Zaraza. Puțini însă știu că autorul versurilor este un botoșănean – Ion Pribeagu, poet și umorist de la a cărui moarte, în 2021, s-au împlinit cincizeci de ani.

Născut la Sulița, Botoșani, pe 27 octombrie 1887, Isac Lazarovici (acesta este numele viitorului poet) s-a stabilit de tânăr la București, unde a început să publice versuri, cronici rimate, texte umoristice în revistele „Adevărul literar și artistic”, „Caricatura”, „Rampa” ș.a., semnând inițial cu diferite pseudonime: Sachi Disperatu, Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraişte, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A debutat editorial în 1912, cu volumul de poezii umoristice Picante, semnat cu pseudonimul Ion Palavră. Au urmat volumele: Vârfuri de spadă (1915); Picante (poezii umoristice semnate Ion Palavră; 1916); Bucureşti noaptea (1922); Strofe ştrengare (1930); Puncte de foc (1963); Treanca-fleanca, mere acre (1972); Poezii impertinente (1973); Versuri (2000); Mic şi-al dracului: antologia unui rege al umorului (2 volume; 2005-2007) ș.a.

Din 1929, Ion Pribeagu a colaborat cu texte la emisiunea „Ora veselă” de la Radiodifuziunea română, iar în perioada 1939-1944 a scris texte umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1962, a emigrat în Israel, moment invocat de autor în epigrama intitulată Autobiografie:

„Prea distinse cititoare

Și conițe apetisante

Duduițe din Beer Sheva

Botoșani și Alicante,

Curtezani din Țara Sfântă

Și din strada Labirint,

Dați-mi voie, domni și doamne,

Mai întâi să mă prezint:

Numele: Ion Pribeagu,

Ocupația scriitor,

Peste-un metru înălțime

De la cap pân-la picior.

Data nașterii: octombrie,

Locul nașterii: în pat,

Semne particulare:

Mărunțel și inspirat.

Ochi deștepți ascunși sub lupe,

Nas copoi și barba rade,

După stil și comportare

Par a fi om cumsecade

Am un fiu în Palestina,
O mândreţe de flăcău,
Singurul băiat al meu,
Şi m-aşteaptă cu ardoare.
Am şi viză de intrare,
Am depus actele toate,
Am bilet de sănătate,
Şi fotografii recente,
Cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin,
Că n-am fost supus străin.
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naștere-a lui tata,
De la fisc, pe cinci ani plata,
Anexez aici chitanța,
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovadă de la „Sacra”,
C-am trăit bine ce soacra,
Că n-am bloc,
Că n-am moșie,
Că n-am stat la pușcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort,
Am și act de cununie,
Și-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Pașaport”.

În Israel, Ion Pribeagu a continuat să scrie poezie umoristică în limba română pentru cotidianul „Viața noastră” din Tel Aviv. Aceste texte, „cronici rimate, inspirate din viața cotidiană” sau poezii cu poante, „cu eroi provenind din toate mediile sociale, români și evrei, deopotrivă, satirizând avariția, prostia, naivitatea, infatuarea, infidelitatea conjugală, bigotismul, demagogia, lichelismul, șarlatania etc.”, s-au bucurat, după cum constată Gheorghe Median, „de o enormă popularitate, păstrându-și, în ciuda trecerii timpului, capacitatea de a stârni râsul și buna dispoziție. Stă mărturie în acest sens, între altele, marele succes de care s-au bucurat  spectacolele bazate pe poeziile, epigramele și calambururile lui Ion Pribeagu, prezentate, în Israel, la Tel Aviv, la puțin după  moartea poetului, de celebrul comic Mircea Crișan (A fost mic si-al dracului!), și în România, de marea actriță Maia Morgenstern,  pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București (Mic şi-al dracu).

Lucia Țurcanu,

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”

ÎN ȚARA MEA

În țara mea sunt văi și munți, și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!...
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.
În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de mirt,
Principiu sau idee
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri și tuturor dau veste
Că-n țara mea sunt trandafiri și fete
Ca-n poveste,
Idile nasc și se desfac subt luminiș de lună,
În țara mea onoarea-i fleac și dragostea
Minciună.
Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe...
Și pribegesc scrâșniri din dinți...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege?

DE ZIUA MEA

De ziua mea, aș vrea să se reverse

Din cer apoteoze de rubine;

Să curgă flori, parfumuri, cavatine

Și dans de focuri albe și diverse.

În casa mea, cu statui bizantine,

Să vie trubaduri de școli adverse,

Femei cu ochii plini de lumi perverse

Și critici cu condeie sanguine.

De ziua mea, să ardă-n trei altare

Tămâie, bronz și aur lucitor

Și vin, să cânte-n cupe și pahare…

Și-apoi, răpit de-un vers nemuritor,

Aș mai dori ca-n ziua asta mare

Să nu-mi sosească nici un creditor!

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: