«Individul e un duplicitar sadea, lipsit de orice adiere de bun simţ, aruncă minciuni cu dezinvoltura unui pubertin sedus de chipul vreunei dive. Toate aceste manifestări le trăieşte cu zâmbetul pe buze fără, cel puţin, a roşi sau a-l mustra în vreun fel conştiinţa»
Dacă tot suntem în „Anul Caragiale”, expresia ce dă titlul editorialului este din piesa „O scrisoare pierdută”. Iacă, a trecut mai bine de un secol iar scena noastră politică „duduie” de plastografi şi Caţavenci. Diferenţa e că astăzi se numesc plagiatori, se folosesc de mijloace moderne în a-şi exprima impulsurile hoţeşti. Tragedia e alta, cei dovediţi sunt cu mâna pe frâiele puterii. Primul plastograf al ţării se dovedeşte a fi chiar premierul Victor Ponta , e cel mai nesimţit dintre toţi politicienii ce-au trecut prin faţa poporului de la Revoluţie încoace. Nu priviţi concluzia mea ca pe o repulsie faţă de acest om, „aveţi puţintică răbdare” şi veţi vedea şi argumentele. Individul e un duplicitar sadea, lipsit de orice adiere de bun simţ, aruncă minciuni cu dezinvoltura unui pubertin sedus de chipul vreunei dive. Toate aceste manifestări le trăieşte cu zâmbetul pe buze fără, cel puţin, a roşi sau a-l mustra în vreun fel conştiinţa. Dar asta nu-i totul, personajul nostru îşi joacă rolul de nesimţit până la capăt, se foloseşte de instituţiile statului şi de slugile care încă îi mai duc trena aducând zilnic ofense fragilei noastre democraţiei. Plastograful a făcut într-o lună şi jumătate mai multe abuzuri decât toţi premierii postdecembrişti la un loc, e de-o nesimţire crasă. Privirea sa mongoloidă nu iradiază decât venin, mintea-i fierbe de răutate, e dispus să treacă peste cadavre cu zâmbetul pe buze pentru a rămâne în fruntea guvernului.
Pe deasupra, micul bolşevic se manifestă ca un tiran al anilor ’50, a fost capabil ca peste noapte să treacă Monitorul Oficial în subordinea guvernului doar pentru a-l salva de la pârnaie pe Felix Voiculescu, a desfiinţat telefonic Consiliul de Atestare a Titlurilor Universitate în timp ce membrii acestui înalt for academic dovedeau faptul că-i un plagiator ordinar. Mizerabilul scenariu a fost scris cu ajutorul neisprăvitului de la Educaţie, Liviu Pop, un sfertodoct sadea, ce faultează ori de câte ori vorbeşte limba maternă iar cu matematica a rămas la nivelul elevilor de clasa a VII - a. Nu mai vorbim de faptul că furăciosul de idei a ignorat decizia Curţii Constituţionale doar pentru a-şi alimenta orgoliul de „urmaş spiritual” al lui Adrian Năstase. Se pare că a cam dat de neucratu’, vizita la Bruxelles a fost mai degrabă o capcană, lumea a putut să-i citească toate ascunzişurile firii. În faţa unor reporteri spanioli a spus răspicat că în cazul în care se va dovedi plagiatul îşi va înainta de îndată demisia. Ei bine, în avionul spre ţară a uitat de cele declarate, a întors-o ca la Ploieşti. Cum poate ca un asemenea individ să mai aibă credibilitatea în faţa Europei? Dar în faţa noastră?
Am să închei cu vorbele conului Iancu: ”Afară plastograful! Afară moftologul! Afară falsificatorul! Afară! Afară! Afară!”. Cred că de data aceasta poporul va înţelege ce lichea ordinară e acest individ, nu-i decât un plastograf patentat cu aere de diplomat. La fel de penibil e şi ministrul Ioan Rus, cel care a încercat în noaptea arestului să-i ţină oliţa lui Bombonel când acesta făcea pe el de frică, acum îl apără pe plagiator în felul următor: „De la Aristotel şi Platon, toţi au plagiat.” O asemenea neghiobie n-o poţi auzi nici de la un copil mediocru de gimnaziu. Suntem conduşi de-un guvern de ipochimeni iar la Interne avem un individ cu mentalitate de miliţian.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL despre o gaşcă de înfometaţi : Farmazonii de Roşu
