Românul are o structură comportamentală foarte ciudată. Această aserţiune nu-mi aparţine, a fost rostită de nenumărate ori de către istorici. Într-adevăr, privind cu atenţie spre trecut nu-i greu de sesizat că istoria noastră e un fel de mozaic al paradoxurilor. Putem exemplifica acest aspect fără a ne întoarce prea mult în trecut, este de ajuns să radiografiem exprimarea noastră publică în perioada postdecembristă şi ne vom convinge de cele afirmate. Un prim exemplu: l-am omorât pe Nicolae Ceauşescu cu-n sadism greu de întâlnit în lumea civilizată a sfârşitului de mileniu doi, şi asta pentru că fusese un comunist sadea, ce-i drept, în ultimii ani picase de-a binelea în paranoia. Paradoxul e altul, imediat l-am îmbrăţişat fără nici o rezervă pe Ion Iliescu, care este purtătorul aceluiaşi virus ideologic, ba mai mult, am stat şi scut în faţa lui atunci când unii români din diasporă încercau să introducă democraţia în România, este de ajuns să ni-l amintim pe Ion Raţiu.
Din ’90 încoace cam în felul acesta ne-am manifestat: am tot sărit din puţ în lac şi „viţă-versa”, fără a şti cum e mai bine. Să nu uităm şi momentul Corneliu Vadim Tudor, atunci  când, în plină democraţie, am fost la un pas de-a face din România un ospiciu.
Aş vrea totuşi să insist asupra modului de manifestare al electoratului nostru acum, în plină criză. Ştim foarte bine, Guvernul Boc este zilnic pus la colţ de către o parte a populaţiei, de mass-media şi de către politicienii din opoziţie. Într-adevăr, mi se pare cât se poate de îndreptăţită această atitudine. Ştim foarte bine, în România, ca de altfel în toată Europa, se trăieşte din ce în ce mai greu. Şi totuşi, se pare că cei mulţi nu percep guvernarea Boc ca fiind dezastruoasă pentru ţară atâta timp cât partidul din care face parte premierul mai primeşte un vot de încredere. Cu siguranţă, dacă voi lăsa această afirmaţie nemotivată voi fi acuzat de subiectivism, aşa că voi veni cu argumente.
În ultimii doi ani, în peste 30 de localităţi din România au avut loc alegeri pentru funcţii de primari sau de consilieri, din diverse motive. Două astfel de exemple sunt şi în judeţul nostru.  Spre stupefacţia multora, aceste alegeri au fost câştigate tocmai de reprezentanţii PDL, adică de către „oamenii lui Boc”. Nu mai departe, duminică la Corni, candidatul PDL a câştigat Primăria din primul tur, la fel s-a întâmplat şi cu câteva luni în urmă în comuna Răchiţi. Cum se poate? Uluit, i-am pus această întrebare unui sociolog, profesor  la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. Răspunsul domnie sale a fost cât se poate de simplu şi la obiect: ”Atâta timp cât cei din opoziţie se folosesc de-o singură sintagmă, şi aia expirată, vor avea câştig de cauză cei care, chiar dacă practică pasul piticului, au intenţia de-a înainta”.
Lucian ALECSA