«Uite aşa, bietul copilaş îşi bate singur cuie în tălpi, nu toţi cetăţenii acestui municipiu pot răspunde afirmativ aberaţiilor lui, realitatea e cu mult mai convingătoare decât guiţatul unui politician de doi bănuţi»

Sunt unii politicieni care nici nu scot bine capul în lume că deja se visează eroi, unul dintre ei este şi Ovidiu Portariuc, nu este zi să nu se creadă un fel de Vasile Roaită, trage tot felul de semnale de alarmă, cică pentru a-i deştepta pe botoşăneni, a-i face atenţi la pericolul pedelist. Ca să fie câtuşi de puţin credibil şi-a adus şi-un  lătrător din capitală, un zgonea(lă) plin de ifose,  care de cum a păşit în Botoşani s-a şi dat la fesele portocaliilor. Să nu credeţi că-i o simplă fantezie comparaţia dintre Vasile Roaită şi Ovidiu Portariuc, vă asigur că există câteva asemănări între personajul nostru politic şi calfa de la cazangeria  Atelierelor Griviţa din ’33. Cam la aceeaşi vârstă s-au vrut eroi, imaginile amândurora sunt artificiale, atât Vasile Roaită, cică s-ar fi sacrificat pentru pălmaşi, cât şi contemporanul nostru Ovidiu Portariuc care  se vrea un apărător al celor obidiţi, asta doar la nivel declarativ, poate şi pentru faptul că este reprezentantul social democraţiei locale. Acum să separăm minciuna de adevăr, să începem cu „ eroul” ceferist Vasile Roaită.
Pe 16 februarie 1933 la Atelierele CFR Griviţa din capitală sindicatele au protestat împotriva micşorării salariilor, armata şi poliţia au intervenit împotriva greviştilor, în urma încăierărilor au murit şapte oameni printre care şi tânărul Vasile Roaită. Imediat după 1944 comuniştii l-au făcut erou construindu-i o legendă falsă, cică tânărul ceferist ar fi tras sirenă să-şi anunţe colegii de sosirea poliţiştilor. După vreo zece ani de „eroism” post-mortem tot comuniştii au fost cei care au ridicat voalul minciunii de pe chipul lui Vasile Roaită. Mai grav, în arhivele Siguranţei statului tânărul grevist apărea  ca fiind un om de-al lor, un informator, care se infiltrase printre muncitori. Mitul „sirenei lui Roaită” s-a stins total pe timpul lui Nicolae Ceauşescu, mai ales că apăruseră tot felul de bancuri avându-l  în prim-plan pe grevistul… erou.
Acum să trecem la „eroul” zilelor noastre, la Ovidiu Portariuc, cel care zilnic încearcă să tragă sirena social democraţiei de Cacaina văzând în jur tot felul de conspiraţii şi atentate ale celor de la putere împotriva localnicilor. Jocul pe care-l face imberbul politician este puţin ciudat, el le recomandă botoşănenilor să-şi pună fiecare ochelari de cal spre nu vedea nici una dintre realizările actualului primar, Cătălin Flutur, probabil că-n mintea lui încă este proiectată imaginea Botoşaniului din timpul lui Florin Egner. Uite aşa, bietul copilaş îşi bate singur cuie în tălpi, nu toţi cetăţenii acestui municipiu pot răspunde afirmativ aberaţiilor lui, realitatea e cu mult mai convingătoare decât guiţatul unui politician de doi bănuţi, indiferent ce vârstă şi ce imagine ar avea acesta în rândul prietenilor. A ignora evidenţele şi a încerca insinuarea unor prostii în mentalul unei colectivităţi este mai mult decât un infantilism politic, e vorba chiar de-o sfidare a celora cărora te adresezi. Când te gândeşte că domnia sa, ca reprezentant al social democraţiei, le vorbeşte botoşănenilor despre sărăcie şi neajunsuri de la volanul unei limuzine de lux,  îţi cam vine să treci la injurii.
Acum putem intona fără mustrări de conştiinţă: ”Eroi au fost, eroi nu-s încă”.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Portariuc & echipa USL promit 100 de milioane euro şi 5.500 locuri de muncă
 Portariuc vrea scutirea de la taxe a săracilor oraşului: VEZI proiectul