«Pe alocuri coincid interesele de partid ale social-democraţilor cu cele ale liberalilor. Două sunt evidente; ambele partide luptă pentru subjugarea justiţiei şi pentru înregimentarea puterii în mâna parlamentarilor»
Românul trăieşte ca-ntr-un păienjeniş, între hăţişurile mofturilor celor care ne conduc, fie că-s pesedişti, penelişti sau pedelişti. Toţi sunt o apă şi-un pământ, toţi promit lapte şi miere, dar cum ajung la putere ne bagă-n ceaţă după care ne servesc doar cu surogaturi. Surogatul este expresia clară a neputinţei, o alternativă la sterilitate, indiferent pe ce palier al existenţei s-ar manifesta ea. În cazul politicienilor surogatul este forma minciunii ambalată în cuvinte pompoase.
Nici n-a trecut un an de la alegerile generale când românii, în proporţie covârşitoare, au ales un drum nou de urmat pentru următorii patru ani. Am fost aproape convinşi că nu vom mai simţi hurducăturile crizei, şi iaca, deja suntem pe buza prăpastie. E clar, socoteala din faţa urnei nu bate deloc cu realitatea. Din primele luni am început să resimţim amatorismul de care dau dovadă cei care s-au înhămat a ne trece malul. Nu-i vorba despre calea plină de gropi ce-o urmează şi faptul că ne aruncă în faţă doar fumigene spre a diminua din gravitatea pericolului care ne paşte, ci, la mijloc, e un aspect cu mult mai acut, USL-ul însuşi e un păienjeniş de bifurcaţii, de la cele doctrinare la cele ce privesc interesele de grup. Este de ajuns să amintim faptul că niciodată cele două ideologii nu se pot pupa; reflexele stângiştilor sunt îndreptate spre cei mulţi şi neajutoraţi, care constituie şi bazinul electoral cel mai credul, pe când liberalii sunt deschişi competiţiei.
CITEŞTE ŞI:
Portariuc îşi bate joc de Ţurcanu prin Relu: Să rămână Ţurcanu, l-am bate mai uşor
Ei bine, veţi spune că la noi doctrinele încă n-au făcut ochi, nici un partid nu poate fi suspectat a le fi aplicat pe când a fost la guvernare. E drept, dar cel puţin la modul vocal tot se manifestă. Iar în ceea ce privesc interesele de grup, acestea, fără îndoială, există, sunt vizibile şi cu ochiul liber, atât la nivelul partidelor cât şi la nivelul indivizilor care sunt în apropierea ciolanului. Pe alocuri coincid interesele de partid ale social-democraţilor cu cele ale liberalilor. Două sunt evidente; ambele partide luptă pentru subjugarea justiţiei şi pentru înregimentarea puterii în mâna parlamentarilor. Deci, despre un drum lin, paşnic şi fără hurducături nici nu poate fi vorba, le cerem cel puţin să nu bată pasul pe loc.
Roşia Montană a creat cea mai evidentă bifurcaţie din ultimii ani în spaţiul nostru politic, mai bine zis, s-a ajuns într-un punct fără ieşire. Sunt convins, în cele din urmă tot electoratul va tăia nodul. Atât
Victor Ponta cât şi
Crin Antonescu sunt într-o permanentă dedublare, nu prea ştiu pe ce lume trăiesc, în ultimul timp au început să se contrazică zilnic. Poate că acest aspect nu ar fi atât de grav dacă nu şi-ar contrazice până şi propriile lor opinii, semn al unei frivolităţi crase de înţelegere a fenomenului.
CITEŞTE ŞI:
Ţurcanu dezlănţuit: „Îmi dau demisia” şi vrea referendum şi la CJ
Şi în sânul
USL-ului botoşănean sunt vizibile tot mai multe bifurcaţii. Şi asta nu de ieri sau alaltăieri, ci din primele zile după preluarea puterii. Între
Ovidiu Portariuc şi
Florin Ţurcanu a fost sesizat un arc voltaic de pe timpul campaniei electorale, cei doi electrozi politici sunt încărcaţi doar cu… energii negative, ceea ce influenţează bunul mers al judeţului şi mai ales al municipiului. Sunt convins, flama produsă ne va arde atât pe noi, dar şi mai grav pe ei, după câţiva anişori vor ieşi pârliţi de pe scena politică, vor fi de nerecunoscut.
Lucian ALECSA
[[banner]]
