Europa iarăşi ne penalizează pentru comportament, Olanda şi Finlanda n-au fost de acord cu intrarea noastră în spaţiul Shengen, cică suntem prea fragili în ceea ce priveşte securizarea graniţelor şi cooperarea poliţienească, putem adăuga că-n subsidiar ni s-au reproşat şi dezastrele produse de foarte mulţi români scăpaţi prin ţările occidentale. Se pare că la mijloc există ceva dreptate:  de vreo zece ani nomazii noştri fac dezastru prin Europa, pe unde trec lasă cenuşă în urma lor, ard tot, iar în ceea ce priveşte securizarea graniţelor există o lipsă totală de vigilenţă în rândul angajaţilor, avem nenumărate exemple sub ochi, prin vămile cu Moldova traficul de ţigări e o practică aproape oficială, până când şi ofiţeri SRI au început să pună botul şi să ţină de 6. Dacă nu ne corectăm conduita faţă de propriile noastre legi, dar şi faţă de cele europene, ni se vor lungi urechile aşteptând să fim primiţi în rândul ţărilor civilizate, poate sta şi-n genunchi Teodor Baconschi sau vreun alt ministru că tot degeaba. Ce-i drept, de trei lei speranţă mai există, norocul nostru s-a numit şi de această dată Polonia, care a reuşit să amâne dezbaterea privind aderarea noastră până în octombrie. Trebuie amintit că în cursul istoriei polonezii ne-au întins o mână, de puţine ori au încleştat pumnul împotriva noastră, poate mai mult pe plan… literar, cine nu-şi aduce aminte de Sobieţchi şi de plăieşii moldoveni  din nuvela lui Costache Negruzzi.
Această lovitură de osândă (pedeapsă) nu trebuie să ne dezarmeze, dar nici să ne trimită la culcare spre meditare, e timpul să acţionăm, să eliminăm neregulile şi să lăsăm fricţiunile politice pentru campania electorală. De cele mai multe ori politicianul român pune interesele personale şi pe cele de partid deasupra intereselor ţării, unii sunt capabili să meargă până la Bruxelles şi să comită tot felul de turnătorii numai pentru a se răzbuna pe cei din tabăra opusă. Şi apoi, diplomaţia românească trebuie să facă eforturi mai mari pentru a evidenţia părţile pozitive din politica noastră şi a-i convinge pe cei înverşunaţi aprioric de progresele noastre în respectarea regulilor europene. Prin culise circulă mai multe zvonuri, două dintre acestea au un oarecare aer de autenticitate: cică reprezentanţii Olandei şi Finlandei  ar fi fost aruncaţi la „bătaie” de ceva puteri mai mari care n-au dorit să-şi arate colţii în mod vizibil împotriva noastră. A doua variantă este că a fost un act de răzbunare din partea celor două ţări, motivele fiind de natură comercială. Sunt destul de rezervat în ceea ce priveşte veridicitatea celor exprimate, dar cum zvonurile circulă sub impulsul zicalei „nu iese fum fără foc”, mi-am permis să-mi exprim şi eu punctul de vedere.
Lucian ALECSA