Cu ocazia sărbătorilor de iarnă mai marii târgului şi judeţului au intenţionat să transforme Pietonalul Unirii  într-un punct de atracţie, organizând  un târg cu produse tradiţionale româneşti. Din păcate, doar natura a fost cea care a dat o notă de seriozitate acţiunii, expunându-şi cu fală haina hibernală, în schimb, organizatorii s-au întrecut în naivitate şi „heirupisme”. 
S-au „plantat” câteva zeci de tarabe de-a lungul pietonalului ce seamănă cu nişte căruţe cu coviltire, iar pe ele şi-au expus ai noştri producători tot felul de produse, unele româneşti , altele cu miros străin. Şunculiţa şi cârnaţii autohtoni au fost în competiţie cu mezelurile franţuzeşti, italiene şi cu shaworma, oalele de lut de la Marginea şi Mihăileni s-au ciobit de  «vasele romane»  din Harghita şi Covasna, cozonacul de Botoşani n-a fost atât de dulce precum colacul unguresc (kürtős kalács) şi uite aşa am fost martorii unui melanj tradiţionalo-internaţional.
Acelaşi amestec neordotox l-am văzut şi în raionul obiectelor etnografice. Cu tot concursul specialiştilor de la Centrul de Îndrumare a Creaţiei  Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Botoşani, iţarii şi bundiţele româneşti n-au reuşit să eclipseze chinezismele, turcismele şi alte « isme » occidentale, căciula de miel s-a văzut pusă în inferioritate de lustrul căciulilor cazace sau de fesurilor chiliene, obiectele de artizanat au pălit în faţa figurinelor de lemn cu «patină» de kitsch din Iacobeni. 
Oare când vom învăţa că acest popor are atât identitate cât şi personalitate în ceea ce priveşte moştenirea spirituală; nu ştiu câte popoare europene se pot mândri cu tradiţii şi obiceiuri ca ale noastre! Mulţi vizitatori, după un an de coşmar, şi-au înecat amarul în câte un pahar de vin fiert, cel puţin acesta era… dulce. Ce-i drept, am văzut şi câteva lucruri de bun gust, adânc decupate din adâncul sufletului românesc, numai că acestea nu prea au avut strălucire în această sălbăticie de kitschuri. Trist.
Am stat şi tot m-am tot întrebat de către cine au fost consiliaţi organizatorii?  Sincer, după modul cum a fost concepută acţiunea tare mă tem că scenariul «estetic» îi aparţine lui Florin Ţurcanu. Apropos, câteva tarabe tot au rămas neocupate, i-aş sugera deputatului să-şi expună produsele animaliere. Aştept un răspuns şi din partea viceprimarului  municipiului  Botoşani, Cătălin Alexa, care a fost desemnat să gestioneze actul de cultură.

Lucian ALECSA