Cei ce sunt în jurul vârstei de 50 de ani îşi amintesc de prostia proverbială a lui Iulian Ploştinaru, penultimul prim-secretar al judeţului, şi despre barbaria cu care-i trata pe oamenii acestor locuri, el fiind oltean prin născare. Acest individ era înconjurat de tot felul de slugi locale care-i copiaseră întru totul comportamentul birjăresc
Nu-i vorba despre romanul lui Alexandre Dumas cu acest titlu şi nici despre cine ştie ce muşchetari mioritici în slujba vreunui rege autohton, ci voi încerca să radiografiez atmosfera postdecembristă de la noi din ţară, dar şi din judeţ. Ar fi o blasfemie să-i asemăn pe Aramis, Porthos, Athos sau d’Artagnan cu ceva politicieni de Botoşani, ar fi precum aş compara pârâiaşul Cacaina, care cândva traversa târgul nostru, cu râul Sena ce trece prin inima Parisului. Ar fi şi amuzant să-l vedeţi pe bădia Constantin Conţac în „pijamale de gală” interpretând rolul unuia dintre muşchetari duelându-se cu corupţii în apărarea dreptăţii.
Dacă scoatem din istoria noastră postdecembristă vreo trei ani de haos general impus de diversiunile bolşevicului Ilici, vom vedea că în ultimii douăzeci de ani societatea românească n-a progresat în nici un fel, ba mai mult, sunt sectoare de activitate care au degenerat stingându-se de la sine, este de ajuns să amintim de industrie şi agricultură. Partitura după care este condusă o societate este compusă de „artiştii” noştri politici. La aşa deşteptăciune, aşa fapte! Nici nu ai ce comenta, locul ultim în Europa ne este… bine meritat, până şi bulgarii în ultimul timp au luat-o cu un pas înaintea noastră, le este ruşine să mai fie legaţi de noi pentru intrarea în spaţiul Schengen. Balcanismul este mai prezent în manifestările noastre cotidiene ca niciodată, pe timpul comunismului astfel de impulsuri erau oricum edulcorate de disciplina ideologică la care eram supuşi. În acele timpuri aveam cel puţin o scuză, aruncam toate dejecţiile comportamentului nostru aberant în spinarea dictaturii şi activiştilor de partid, pe care îi consideram nişte troglodiţi zeloşi, puşi numai pe căpătuială. Stau şi mă întreb dacă cei ce ne conduc astăzi sunt diferiţi. Deloc. Scena noastră politică e plină de tot felul de pocitanii umanoide ce se întrec în abuzuri şi destrăbălări. Cei ce sunt în jurul vârstei de 50 de ani îşi amintesc de prostia proverbială a lui
Iulian Ploştinaru, penultimul prim-secretar al judeţului, şi despre barbaria cu care-i trata pe oamenii acestor locuri, el fiind oltean prin născare. Acest individ era înconjurat de tot felul de slugi locale care-i copiaseră întru totul comportamentul birjăresc. Drept confirmare a faptului că societatea de azi nu diferă cu nimic de cea de acum un sfert de secol stau cei câţiva bolşevici ce-au continuat să se simtă extrem de bine şi după ’89, este de ajuns să-i amintim pe
Mihai Jităraşu şi
Eugen Niţură.
Privind mai atent la chipul şi comportamentul
actualului preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani eşti tentat să spui că-i
Iulian Ploştinaru în carne şi oase, chiar de se dă urmaş al Brătenilor. În privinţa abuzurilor îl depăşeşte cu mult pe răposatul bolşevic, iar discursul său politic e la fel de limitat şi plin de bazaconii ca al fostului prim secretar. Această asemănare ar trebui să ne pună pe gânduri, prostia şi nesimţirea sunt cele mai agresive maladii sociale. Oare câţi ani trebuie să mai treacă până ce ne vom deştepta, să-i alegem pe cei care ne merită şi nu pe cei care ne cumpără.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
ANCHETELE ANULUI - IULIE : Pensionarii de zeci de milioane care ne conduc
SCRIE SCRIITORUL de un şef de partid : Anatomopatologul de elită
