SCRIE SCRIITORUL despre promisiuni în: Micul românesc şi nimicul dâmboviţean

 

Şi în ograda noastră botoşăneană lucrurile stau la fel, în judeţ nu s-a asfaltat nici un metru de şosea, s-au cârpit câteva drumuri comunale şi asta din agoniseala primarilor. E drept, mai vezi câteva schele sprijinite de ziduri, dar sunt rămase din mandatul lui Mihai Ţibuleac, iar cârpelile ce se fac nu prea sunt plătite executanţilor.

Uite că trece anul de la mare ciondăneală cu suspendare preşedintelui şi Victor Ponta, iniţiatorul referendumului, se poate lăuda cu o mare realizare şi cu altele ceva mai mici. Să ne oprim la marea lui realizare. Este vorba de salvarea micilor româneşti. Da, micii noştri tradiţionali vor sta pe aceeaşi masă cu cârnăciorii englezeşti şi vinul de Malaga. Realizarea îi aparţine ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, care în timp ce făcea anunţul cu pricina se umfla în pene de parcă ar fi înghiţit o linguriţă de bicarbonat de sodiu. Până la urmă constatăm că nici această performanţă nu-i aparţine lui Victor Ponta, cel mult partea cu muştarul îi poate fi atribuită ca …originală. Curat ghinion, tocmai acum, când miroseau mai …tradiţional , micii noştri au fost depistaţi cu Salmonela.
Trăgând linie şi socotind realizările miniştrilor lui Ponta în decurs de un an de guvernare, nu prea ai ce vedea în urma lor. Dezastru e peste tot în ţară; mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, este de ajuns să amintim despre disponibilizările de la Oltchim şi Hidroelectrica, investiţiile, şi aşa puţine, s-au sistat, se mai lucrează pe şantierele începute de Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu. Toate tentativele de privatizare au eşuat, au picat precum popicele la atingerea bilei, Relu Fenechiu poate c-ar fi reuşit să înşele pe cineva dacă ar fi fost vorba de ceva transformatoare oxidate, dar  cu vagoanele de marfă s-a făcut de râsul curcilor. Un alt ministru gonflabil e Dan Şova, şi acesta s-a dat rotund pe când era în opoziţie,  lătra ca un doberman isterizat iar acum umblă cu coada între picioare ca un pisoiaş de lapte mieunând a pagubă când este întrebat despre situaţia autostrăzilor. Cerul României e înnorat, şi la propriu şi la figurat, cu asemenea bezmetici, care timp de 8 ani n-au ştiut decât să-l huiduiască pe Traian Băsescu şi să stea cu urechile pâlnie spre Vocea Rusiei, nu vom prinde cer senin deasupra Carpaţilor nici la paştele cailor. Singura noastră şansă de-a mai fi luaţi în seamă este să mai intrăm în cartea recordurilor cu ceva mâncăruri tradiţionale, de exemplu: cea mai  umflată gogoaşă electorală din lume. Deja românaşii îi ştiu mirosul, mai puţin occidentalii.
Şi în ograda noastră botoşăneană lucrurile stau la fel, în judeţ nu s-a asfaltat nici un metru de şosea, s-au cârpit câteva drumuri comunale şi asta din agoniseala primarilor. E drept, mai vezi câteva schele sprijinite de ziduri, dar sunt rămase din mandatul lui Mihai Ţibuleac, iar cârpelile ce se fac nu prea sunt plătite executanţilor. Păcăleala mai poate merge câteva luni, într-o bună zi buboiul se va sparge şi va mirosi jalnic în urma aleşilor noştri. Mai simplu mi se pare la Primăria Botoşani, aici lucrurile au rămas cum au fost, nu s-a mişcat mai nimic. Probabil că din teama ca nu cumva fostul primar să fi dosit vreo mină la baza vreunei lucrări începute şi să explodeze când se vor apuca ăştia de lucru. Prudenţa e mama neputinţei. A, da, era să uit, şi domnul primar al nostru, precum premierul, are o mare realizare, a reuşit să termine în 12 luni un sens giratoriu, cel de lângă Bazar. Aşa că botoşănenii care l-au votat se pot roti în cerc  încă vreo 3 anişori până va apărea şi …contrasensul.
Apropo, Cătălin Flutur lucrează de zori la Cartea Neagră a guvernării USL, i-aş sugera să se liniştească, e păcat să „defloreze” albul paginilor atâta timp cât cei de la pupitru se străduiesc să le lase imaculate.  Sunt convins, peste 3 ani Victoraş Ponta ne va pune în mânuţe câte o cărţulie cu 1001 poveşti dâmboviţene. Exemplul va fi luat de îndată şi de către trepăduşii din teritoriu. În USL , copy – paste e o practică de succes.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL despre uitare şi uituci în: Povestea unui gest amânat