SCRIE SCRIITORUL despre prea mulți și... prea mincinoși

Salata autumnală a fatidicului an 2014 e una politică, garnisită cu minciuni de tot felul, pentru toate gusturile şi pentru toate categoriile de românaşi, de aici sau de pretutindeni. Sunt deshumate tot felul de slogane, unele de-a dreptul hazlii, care dădeau bine acum două decenii şi mai bine, pe când democraţia noastră orbecăia sub lămpaşele minerilor lui Miron Cosma, iar tovarăşul Ion Iliescu îi înfiera cu mânie proletară pe destabilizatorii de ţară  Ion Raţiu şi pe Corneliu Coposu,  acuzându-i ca făcând jocurile agenturilor străine.

 

Cu toţii am crezut că  trăitorul spaţiului mioritic,  odată cu atingerea cel puţin mentală a culturii şi civilizaţiei europene,  îşi va schimba percepţia despre tot ce înseamnă democraţie iar simţurile lui vor răspunde doar  cuvintelor ce exprimă în bună măsură adevărul. Dacă e să priveşti cu atenţie la ceea ce muşcă românul în această campanie electorală,  înclini să crezi că trăim momentul unei „perversiuni” naţionale, suntem martorii unei devieri până la patologic a normalităţii. Da, minciuna a câştigat rangul de adevăr absolut! Vorbele de clacă, gesturile de budoar şi dejecţiile vocale sunt gustate până la saturaţiei de tot felul de aplaudaci şi de gură cască  conectaţi la tot ce înseamnă „ interesul naţional”, impus de caraghioşii noştri candidaţi . Cuvintele şi expresiile simbol pentru orice român cu mintea întreagă, cum ar fi „unirea”, „independenţa justiţiei”, „ democraţie”, sunt terfelite prin pieţe şi oboare. Exemplul cel mai elocvent în acest sens este Victor Ponta,  care , jumătate de zi îşi susţine cu îndârjire penalii din partid,  iar în cea de-a doua parte se dă mare apărător al justiţiei.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre cum eșuează un neamț
Acest act de perversiune, cu accente zilnice, poate  atinge patologicul şi poate genera zdravene tulburi de percepţie a realităţii. Pentru un preşedinte de ţară, un asemenea comportament poate aduce nu numai prejudicii de imagine României, dar poate arunca  societatea în haos. Grobianismul pesedist nu are limite, purtătorul de cuvânt al candidatului USD, Gabriela Vrânceanu – Firea,  a recurs cu seninătate la  josnice acte de discriminare, făcându-l vinovat pe contracandidatul Klaus Iohannis de faptul că nu poate avea copii.  Dacă această ţărişoară pretinde că e în mileniul trei şi că doreşte să se sincronizeze civilizaţiei europene, atunci e timpul ca trăitorii acestor spaţii să nu mai cadă pradă instinctelor şi emoţiilor  în faţa urnelor de vot.
Elena Udrea insistă să ajungă  cel mai caraghios candidat,  de parcă nu i-ar fi de ajuns cât de mult a ajutat-o presa pesedistă şi cea voiculesciană să fie privită ca o uşuratică, o damă de …consum naţional.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre Toamna papagalilor: Îţi dau zile de la mine / votul vostru mi se cuvine
Zilele trecute a comis câteva gesturi de …budoar , excitându-şi suporterii până la extaz prin dezvelirea sânilor. Poate că dacă ar fi fost la acea întâlnire şi cei câţiva pemepişti de la Botoşani,  ar fi muncit cu mai multă râvnă în această campanie electorală. Candidatul nimănui,  Corneliu Vadim Tudor , fantezează pe aceeaşi partitură, clişeele lui naţionaliste nu mai au suflu, sunt privite drept simple dejecţii vocale ale unui nebun. Dan Diaconescu, odată cu arestarea lui Cioacă, confirmându-se prin asta şi moartea Elodiei, şi-a pierdut inspiraţia, ajungând un candidat de pluton, un chiţcăitor de minciuni. Acelaşi statul îl are şi William Gabriel Brânză. Mai stârneşte interesul doar pentru alăturarea prenumelui  occidental de numele produsului nostru ciobănesc. Şi asta ca amuzament.
Nici Klaus Iohannis nu-i mai breaz, dar cel puţin nu comite zilnic gafe, e prudent în tot ceea ce face, asta şi datorită faptului că are un vocabular politico - mitomănesc  ceva mai redus. Şi apoi, când dă să minte, i se înţepenesc şi mai rău cuvintele în gură. Având o exprimare greoaie,  logica lui politică pare precară. Poate că e timpul ca România să coboare în zona concretului, prea ne-am lăsat euforizaţi de fabulaţii…defecte,  fără nici un fel de acoperire în realitate.
Lucian ALECSA
CITEȘTE:
Precampania de la Botoșani, văzută la București : Țurcanu cu ie și Flutur în costum bavarez