«Este prea evident faptul că Ovidiu Portariuc dăunează grav sănătăţii partidului din care face parte. PSD  a început să gâfâie atât la nivel înalt, cât şi la nivel local. Victor Ponta e bolnăvior de un soi de astm politic, iar bietul nostru primăraş  pare a avea o boală cu mult mai gravă, e atins de-o tuse convulsivă agresivă, care nu-i altceva decât tusea măgărească» 

Nu vă gândiţi c-ar fi măgar. O asemenea comparaţie n-ar face bine niciuneia dintre  părţi. Colegii lui de partid spun că s-ar fi contaminat de la Răducu Mazăre pe când umbla cu el de braţ pe timpul campaniei electorale de anul trecut. Drăgălaşul copilaş e în pragul colapsului politic, de ceva timp are halucinaţii, are impresia că toată lumea îi doreşte răul şi că el e cel mai disciplinat primar. Minte cu-o seninătate suspectă, zilele acestea s-a făcut iarăşi de băcănie cu organigrama primăriei.  Iar cât priveşte USL, domn Ovidiu e şi unul din fructele discordiei dintre cele două partide. Dacă anomalia de îmbârligătura din PSD şi PNL pocneşte, scaunul lui va scârţâi rău de tot, de îndată liberalii vor trece să horească alături de pedelişti şi vor numi viceprimarii, iar lui i se va lua trombonul  şi va rămâne doar cu muştiucul. Sunt convins, şi Aristotel de Cacaina îl va părăsi într-o bună zi şi-şi va vedea de cămăşile lui de…firmă ignorându-şi în continuare „slugile”. În acest joc de-a Tom şi Jerry îl văd învingător pe haiducul de la Consiliul Judeţean, e uns cu mai multe alifii, chiar dacă nu de calitate, are şi mai multă îndemânarea în manevrarea bâtei politice. L-am văzut  la „Târgul meşterilor populari” ce-a avut loc zilele acestea pe Pietonalul Unirii probând  o ghioagă  autentică.  Zău, îi pica bine de tot, de parcă i-ar fi fost sculptată în mână.
Domnul Ovidiu Portariuc se vrea un mic dictator, după ce l-a terminat pe liberalul Viorel Iliuţă are în intenţie să le vină de hac şi câtorva funcţionari din Primăriei care-i evidenţiază neputinţele. Când puiul de  şmecher ajunge tot şmecher şi puiul de comunist gândeşte precum un comunist ceauşist atunci societatea e anchilozată în mediocritate şi barbarie. Această aserţiune este probată zilnic de societatea noastră. Este de ajuns să tragi cu ochiul şi să priveşti spre progeniturile şmecherilor din politica noastră şi de îndată îţi mişună prin faţa ochilor toţi cocălării şi toate piţipoance mioritice. Iar cei ce s-au cocoţat în Parlament folosindu-se de tot felul de proptele comuniste ne trimit cu gândul la Marea Adunare Naţională. În politica românească minciuna a devenit un fel de combustibil, cifra octanică este echivalentă cu statutul alesului. Un parlamentar gen Andrei Dolineaschi, care are şi o funcţie babană la nivel central al unui partid aflat la guvernare,  are o cifră octanică mai mare decât un terchea - berchea de primăraş comunal, cum ar fi cel de la Vlăsineşti. Pentru  Andruşka  minciuna trebuie să aibă o ardere aproape completă, să nu lase fum în urmă. Fiind doar primar de municipiu minciuna lui Ovidiu are o cifră octanică normală, de 95, numai că la el motorul  are probleme, e gripat, promisiunile lui electorale dau rateuri, cum deschide gura cum eliberează gaze toxice ca o ţeavă de eşapament. Poate că această comparaţie e un pic forţată, una cu adevărat genială mi-a fost transmisă de un pesedist înţelept, albit în partid. Cam aşa sună comparaţia domniei sale: Ovidiu al nostru suferă de „ sindromul Ciomu”, îmi este teamă că în cei 3 ani cât mai are de stat la primărie ne va  lăsa fără bărbăţie.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL despre cum se mişcă popular Ţâbuleac : fertilizare in vitro