SCRIE SCRIITORUL despre haimanale mioritice în - Jocul de-a vacanţa

 

Pentru români recolta de toamnă va fi una dezastruoasă, politicienii au semănat doar vorbe, aşa că nu ne rămâne decât să culegem vânt. Cu siguranţă, pe timpul campaniei vor curge numai promisiuni.

Nici să nu vă gândiţi c-ar fi vorba de piesa lui Mihail Sebastian cu acest titlu  având vreun personaj de calitatea morală a lui Ştefan Valeriu, protagoniştii scenei noastre politice sunt nişte pezevenghi lipsiţi de orice umbră de caracter, nişte mitomani nesimţiţi, în frunte cu-n plagiator ordinar. Pe Victor Ponta îl putem înscrie ca personaj dintr-o piesă de I.L. Caragiale, rămâne la îndemâna fiecăruia dintre noi să-i aleagă un rolul. E cert, indivizii de pe scena noastră politică au devenit dependenţi de marele nostru dramaturg: sunt nişte haimanale mioritice.
Limba română nu-i deloc ofertantă cu astfel de indivizi, nu poţi găsi adjective care să le măsoare nesimţirea, ceea ce ne-au arătat în aceste zile  parlamentarii noştri că sunt capabili întrece orice măsură, e bătaie de joc la adresa fragedei noastre democraţii, reacţia liberalului Eugen Nicolaescu vis-a vis de punerea în practică a hotărârii Curţii Constituţionale privind trecerea lui Traian Băsescu din nou la Cotroceni nu poate fi calificată în nici un fel, e atitudinea unui paranoic. Pe aceşti indivizi nu-i interesează nici cât negru sub unghii soarta românilor, îşi văd doar de propriile lor interese şi nimic mai mult. Din aceeaşi categorie de umanoizi reci ca gheaţa şi lipsiţi de sentimente faţă de semenii lor mai fac parte: Relu Fenechiu, Dan Voiculescu, Radu Stroe şi încă mulţi alţi politicieni de conjunctură. Ăştia nu ştiu decât despre politica banului. Un rol aparte în toată această mascaradă  îl joacă Crin Antonescu, are câte ceva atât din Rică Venturiano cât şi din Caţavencu, în plus vine cu multă „originalitate” de Niculiţel, e prototipul frustratului politic, care, după ce se vede aruncat undeva sus, nici tras cu lanţul nu mai coboară, are impresia că totul i se cuvine şi că l-a prins pe Dumnezeu de picior. Omul ăsta e bolnav de putere, după ce, prin tot felul de acţiuni nelegiuite şi prin sfidarea Constituţiei, ai lui colegi i-au făcut moftul propulsându-l la Cotroceni, Crin a trecut la atacuri fără precedent împotriva României, s-a comportat ca un haiduc faţă de diplomaţiile străine, l-a atacat ca ultimul golan pe guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, de câteva zile îşi dezveleşte colţii şi împotriva procurorilor.
Este ştiut faptul că  tot răul are şi o adiere de bine. Iaca, fără sprijinul parlamentarilor uselişti astăzi n-am fi ştiut ce fel de individ este Crin Antonescu şi poate că-n toamnă l-am fi uns preşedinte al României pentru 5 anişori. Timp de aproape două luni, aleşii neamului şi-au bătut joc de firava noastră democraţie, au încercat prin tot felul de manevre dubioase să supună instituţiile statului majorităţii politice. În cele din urmă au clacat, s-au văzut învinşi, acum umblă pe la uşile televiziunilor dându-se victime. Dar uite, nici aşa în genunchi nu se liniştesc, îl sâcâie în continuare pe Traian Băsescu. Zilele de politician ale lui Căcărău de la Niculiţel sunt numărate, nici guguştiucii care până mai ieri îl susţineau nu-l mai iau în seamă.
Pentru români recolta de toamnă va fi una dezastruoasă, politicienii au semănat doar vorbe, aşa că nu ne rămâne decât să culegem vânt. Cu siguranţă, pe timpul campaniei vor curge numai promisiuni.
Lucian ALECSA