Ai dracului mai sunt şi pesediştii ăştia, nu vor să ne arate de ce sunt în stare, dar de lăudat se laudă că muncesc pentru popor. Şi cum peştele de la cap se alterează, totul porneşte de la preşedintele social democraţilor, care-i  nu-i decât o hahaleră politică de ultimă speţă. Andrei Dolineaschi nu numai că refuză să spună ce face pentru cei care l-au propulsat în Parlament, dar singurul lui mijloc de comunicare cu botoşănenii e presa şi atunci o face monosilabic sau, cel mult, prin propoziţii simple.

E de-o aroganţă fără margini, se crede doct în ale politicii, dar dacă-l iei la puricat nu ştie bine câte urechi are. E adevărat, are deja imprimat pe genă parvenitismul politic, evidenţiat prin trei „calităţi”: duplicitatea,  slugărnicia faţă de şefi şi orgoliu nemăsurat faţă de subalterni. De cum a fost uns falanga de serviciu a lui Victor Ponta e în silenzio stampa. Noi, cei din presă,  trebuie să umblăm pe urmele lui pentru a mai afla câte ceva despre activitatea sa politică. Şi, uite aşa, se întâmplă să dai peste tot felul de năzbâtii cu damf penal. Omuleţul nostru nu stă degeaba, dă din coate pentru a-şi burduşi teşchereaua. De exemplu, am aflat că domnul deputat a fost în China pe banii unor primării, însoţit fiind şi de consilierul cabinetului său parlamentar, reuşind ca în cele două săptămâni să pună pe picioare o afacere cum nu s-a mai auzit în România ultimilor ani. Cât despre politică n-a suflat o vorbă la revenirea pe meleagurile natale, o fi împărţit ceva păreri stângiste cu autorităţile chineze, dar n-a catadicsit să transmită nimic către electorat sau către presă, nu ne-a spus nici în ce limbă s-au purtat discuţiile. Sunt convins, în scurt timp municipiul Dorohoi va intra cu zgomot pe harta corupţiei naţionale. Deocamdată informaţiile culese duc spre o mânărie de sute de mii de euroi, rămâne să prindem toate firele ţesăturii policrome de pe ghergheful afacerii domnului deputat şi atunci vi le vom servi cu cea mai mare plăcere. În joc sunt băgaţi şi ceva primăraşi. Bineînţeles, uselişti.
De când e în politică, domnul Andrei Dolineaschi nu şi-a făcut timp să onoreze vreo manifestare culturală din judeţ. Pentru acest an îi pot găsi o scuză, afacerile cu urmaşii lui Mao Zedong n-au suportat amânare. Vorbind serios, nu ştiu din ce motive refuză cu atâta obstinaţie actul de cultură, sunt două posibilităţi, ori din prostie ori din suficienţă…doctrinară. Este de compătimit. Omuleţul acesta roşu, de cum a terminat şcoala a intrat direct în politică, n-a lucrat o zi la stat sau în mediul privat. Nici nu ştia să se bărbierească singur când, împins de tăticu’, a bătut timid la „Şcoala de şmecheri în ale politicii”, condusă cu mână de şmenar de Şerban Mihăilescu, zis Micky Şpagă, care-şi are originea tot pe unul dintre malurile Buhaiului. Aici i-a cunoscut, avându-i în acelaşi timp instructori, pe Cozmâncă, Geoană, Dragnea, Ponta. Toţi unul şi unul, unşi cu toate alifiile, consumatori de bani nemunciţi şi cunoscători de sintagme celebre: „ciocul mic”,  „minte-l pe român până-ţi dă şi cămaşa de pe el” sau „ banul face pe om şi nu cartea” . Fiind un copil sensibil, cu şcoală, deputatul nostru de îndată şi-a însuşit arta furtişagului, poate da oricând lecţii colegilor de Parlament, mai ales că ocupă şi o poziţie privilegiată la nivelul naţional al partidului de guvernământ.
 P.S. Să nu vă treacă prin cap c-ar fi vreo asemănare între povestioara lui Michel Tournier intitulată „Piticul roşu” şi acest „pitic roşu” de Dorohoi . Andruşka nostru poate deveni cel mult un personaj de DNA.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL despre părintele Iustin Pârvu în: Şi sfinţii mor puţin