SCRIE SCRIITORUL despre boala limbii roșii: Politicieni cu fundul în mai multe partide, excitații psihice

Suntem într-un an prost, bine că ne apropiem de sfârşitul lui, se anunţă încă patru luni de foc. Iaca, vitele se îmbolnăvesc de boala limbii albastre, politicienii de boala limbii roşii! Să venim cu câteva detalii. Deja, pe teritoriul României, au fost semnalizate decese, în rândul vitelor, cauzate de boala limbii albastre. În judeţul nostru s-a semnalat un caz, iar boala se răspândeşte cu rapiditate.

 

Specialiştii explică faptul că există tratament şi că eficienţa lui este ridicată, important este ca proprietarii de animale să ajute la depistarea bolii. Bietele animale n-au nici o vină. Mai ştim că acum câţiva ani s-a tot vorbit despre boala vacii nebune, prin luarea unor măsuri la timp, nu s-a ajuns la epidemie. Cred că spre binele crescătorilor de animale din România, nici atunci şi nici acum în fruntea ASNSVA nu a fost marele specialist în medicină veterinară Mihai Ţurcanu. Este vorba despre frăţiorul felcerului politic Florin Ţurcanu, prim baron de Botoşani. Dacă în sectorul zootehnic lucrurile pot fi ţinute sub control, în politică situaţia e cu mult mai gravă. Nu-i greu de constatat, peste politicienii noştri a dat boala limbii roşii. E o maladie contagioasă, atacă stânga, dreapta, dar şi pe cei cu fundul în mai multe partide. Îi ia la ţintă şi pe traseişti, mai ales pe cei „greu încercaţi” de ordonanţa  lui Liviu Dragnea. Boala se manifestă prin logoree şi foarte mult vulpism.
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre paharnicul lui Ponta de la Botoşani: Partea plină a paharului gol
Pacientul atins de maladia limbii roşii, în urma unei excitaţii psihice, se trezeşte vorbind vrute şi nevrute, fără nici un fel de coerenţă, aruncând în auzul auditoriului vorbe goale, fără nici o acoperire în realitate. Zilnic, televiziunile ne oferă cel mai reprezentativ caz de acest fel.  Este vorba de „afectatul” Victor Viorel Ponta. Nu trebuie să fii specialist pentru a-ţi da seama că premierul nostru e atins rău de boala limbii roşii. Vorbeşte fără întrerupere şi fără a exprima ceva concret. Când simte că nu mai are aer, în loc să-şi umple bojocii cu oxigen,  hlizeşte şi-o trece pe miştocăreală. Şi asta ieftină, de papagal cocârjit. Tot ceea ce intenţionează să transmită populaţiei sunt doar minciuni şi promisiuni populiste,  îngrăşate cu  bolşevisme iliesciene. Sper ca de la anul să i se găsească o rezervă, la vreo clinică de mare siguranţă, să iasă în lume numai cu bilet de voie, semnat doar de senzaţionalul Dan Diaconescu. Aşa, ca de la pacient la pacient.
Cred că-i nimerit să aduc în faţa cititorilor noştri şi un caz de lângă noi. Numai ascultându-l câteva minute îţi dai seamă că-i bun de legat. E vorba despre doctorul Gabriel Oprişanu. Bietul de el, e de compătimit. De cum a intrat în politică, a avut probleme de acest fel, nu degeaba s-a autopropus în câteva rânduri director la Spitalul de Psihiatrie. Cred că asta a fost singura lui stare de luciditate.
CITEȘTE:
Primarul minciună : Portariuc şi-a făcut un raport în care minte cu neruşinare 30.000 de botoşăneni
Cu concursul lui Mihai Ţâbuleac a ajuns şi acolo, dar n-a făcut mare lucru, decât o afacere cu personal dat afară şi reangajat prin firma unui PDL-ist. De câteva luni s-a scos la Bucureşti cu un post de purtător de diplomat. Cel căruia îi duce trena, e după chipul şi îndemânare lui profesională, adică doctor fără de pacienţi. Cel „flatat” de sfaturile profesionale ale lui Gabriel Oprişanu este stomatologul Nicolae Bănicioiu. Timp de-o săptămână doctoraşul nostru de pupile a venit acasă încercând să-şi dezvelească bicepşii în faţa actualei conduceri a Spitalului Judeţean, numai că fiind pus să găsească soluţii pentru salvarea instituţiei spitaliceşti,  brusc, s-a vindecat de logoree. A rămas fără glas, a încercat să mai silabisească două-trei prostioare roşii, după care s-a retras cu codiţa între picioare la minister. Atitudinea lui a fost îndelung aplaudată de social-democraţii botoşăneni.
Lucian ALECSA
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL despre Pişcotul şi „Pişcoata” din Parlament: Cotu’ şi Pişcotu’, promisiunile şi votul