Cu fiecare zi cu care se întârzie numirea de noi directori la deconcentrate, cotizaţia creşte. Cică licitaţia ar pleca de la 5 mii de euro şi poate atinge chiar 15-20 de mii. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, va veni şi ziua când aceşti indivizi vor ajunge simple cioburi politice.â



Începe împărţirea ciolanului la nivelul deconcentratelor, tot felul de zevzeci stau cu limbile scoase în aşteptarea funcţiilor promise de mai marii politicii botoşănene. Te apuca scârba când îi vezi şuşotind pe la colţuri şi făcând plecăciuni în faţa unor sfertodocţi ce au impresia că sunt intangibili. Deocamdată lucrurile stau într-o rână, sunt la nivelul bârfelor de doi bani, cei care fac cu adevărat cărţile sunt baronii şi baronaşii locali. Ei sunt cei care au deschis teşcherelele pe timpul campaniilor electorale, iar acum aşteaptă cu nerăbdare umplerea lor la loc, dacă se poate şi ceva în plus. Jocul e simplu, fiecare post de directoraş presupune o sumă de euroi, aceasta diferă în funcţie  de gradul de confort material oferit, de exemplu, contribuţia pentru postul de director la Cadastru e cu mult mai mare decât cea de director la Cultură. Exemplele pot continua.
La nivel de judeţ ciolanul se împarte între PNL şi PSD, conservatorii lui Paul Onişa se mulţumesc cu puţine posturi, cel de director economic la APIA şi încă vreo două. La câte voturi au adus pentru USL, mi se pare chiar prea mult. Uneori, la masa bogaţilor şi fărâmiturile te pot sătura! Normal ar fi ca cele două mari partide să-şi împartă posturile în mod egal, dar se pare că la Botoşani vor avea de câştigat oamenii Împăratului, în Uniune vocea lui şi lătrăturile  dalmaţienilor din jurul lui domină scena. Lumea spune că Andrei Dolineaschi deja e resemnat de ceea ce se întâmplă cu PSD-ul botoşănean, eu aş spune că-i mai mult dezinteresat, după ce s-a văzut mare ştab la Bucureşti, un fel de Dragnea II, a uitat c-a fost ales deputat de Dorohoi. Cu fiecare zi cu care se întârzie numirea de noi directori la deconcentrate, cotizaţia creşte. Cică licitaţia ar pleca de la 5 mii de euro şi poate atinge chiar 15-20 de mii. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, va veni şi ziua când aceşti indivizi vor ajunge simple cioburi politice. Ştiu un deputat care acum patru ani, pe când era pe cai mari, spunea că pentru 5 mii de euro nu-şi permite să se ridice din pat. După o asemenea aroganţă a ajuns să facă genuflexiuni în faţa oglinzii, privindu-şi mecla cu adulaţie şi aşteptând de la prietenul Ponta un post în diplomaţie.
Postul de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, lăsat liber prin plecarea în Parlament a Doinei Federovici , a şi fost arvunit de ceva timp, un domn care a vurt şi el în Parlament ar fi sărit la cap acum vreo două luni cu-o sumă frumuşică înscriindu-se între timp la cursurile de înalt funcţionar public. La cât intelect are în dotare, absolvind şi aceste înalte şcoli, plus Universitatea „Spiru Haret” , nu-i va ajunge nimeni cu prăjina la nas. Tovarăşi, nu mintea îl face pe om, ci banii şi funcţia! Sunt sigur, vor curge nemulţumiri cu nemiluita. Au fost instituţii unde actualii directori, foşti pedelişti, ce între timp şi-au schimbat din mers vestimentaţia politică, au cotizat lunar la mai marii politici pentru a-şi păstra funcţiile, cu toate astea vor fi scoşi pe făraş fără nici o remuşcare, în locul lor vor fi unşi fidelii partidelor aflate la putere. Nu le rămâne decât să se resemneze cu zicerea noastră străbună: ”Şi scuipaţi, şi cu banii luaţi”. Acestea sunt doar câteva dintre faţetele politicii noastre dâmboviţene, ce se pot vedea cu ochiul liber, să ştiţi că-n culise se întâmplă lucruri cu mult mai mizerabile.

Lucian ALECSA

CITEŞTE ŞI:
 Ţurcanu: Eu mi-am promovat familia la vedere. Cine a rămas nepromovat?