Corupţia este dama de companie a politicianului român, când un senator sau un deputat are nevoie de-o aventură… pragmatică, de îndată apelează la ea, e de ajuns să-i şoptească simplu că-i  alesul poporului şi de îndată cedează, fără prea mari insistenţe. Este de găsit 24 de ore din 24 prin toate instituţiile statului, de la nivel de judeţe până la nivel central, stă despuiată prin fiecare birou, o atrage mirosul banului public. Fizionomia ei este foarte interesantă, jumătate poate fi văzută cu ochiul liber, iar cealaltă jumătate este în subterană şi foarte rar este  detectată de către specialişti şi expusă vederii, mai bine zis de către oamenii din presă, că cei care sunt plătiţi să ne-o înfăţişeze şi s-o pună la stâlpul infamiei, de cele mai multe ori se confundă cu ea sau îi fac curte. Aduceţi-vă aminte de procurori care au făcut sau încă îi mai fac cu ochiul, sau de miniştri care au coafat-o, au rimelat-o şi-au trata-o cu pâine şi sare ca pe o persoană oficială.
Dacă o simţiţi prin preajmă să te fereşti de ea ca de Satană, n-are coarne dar are pe „un vino încoace” molipsitor, în două- trei secunde te scurtcircuitează din cap până-n picioare, ce mai, te dă gata cu nurii ei. Tare mulţi feciori au picat în păcat din cauza ei, bine le-a fost o bună bucată de timp, s-au simţit ca-n al noulea cer, acum de când cu «tsunamile Băsescu» le cam tremură şi lor chiloţii. Bine, bine, am vorbit despre ea până acum la modul general şi uşor fantomatic, ar fi cazul să-i schiţez şi-un portret robot. Are o înfăţişare androgină, este de genul feminin dar toate trăsăturile îi sunt masculinizate, la  forma feţei este leit Adrian Năstase, cu nasul în vânt, cu ochi negri şi ageri ca de viezure, oricând pregătiţi să te ducă-n eroare, cu zâmbet perfid, cu sprâncenele arcuite, permanent pensate, cu buze roşii şi cărnoase, obrăjorii îi sunt rozalii, precum ai lui Viorel Hrebenciuc. Părul îi este înspicat şi mătăsos ca al lui Adrian Videanu. Are un gât cam gros raportat la dimensiunile feţei, e un amestec de Blaga cu Roman, mânuţile îi sunt fine, cu degete subţiri şi delicate predispuse să se furişeze prin banii publici, precum ale lui Emil cel Scund. Da , picioarele îi sunt cele care fac toţi banii, au o frumuseţe aparte, o piele albă şi strălucitoare, de câte ori le priveşti ţi se lipesc ochii ca nişte abţibilduri de ele. Ce mai, e Elena Udrea ruptă bucăţică!
Îi iubeşte pe politicieni român la nebunie, indiferent ce culoare politică ar avea, fie că sunt potenţi sau nu, îi provoacă la tot felul de nebunii, cei mai mulţi de a două zi de cum ating pragul politicii sunt în limbă după ea. Până când şi cei mai… familişti politicieni  întorc  foarte des capul după ea.
Lucian ALECSA