Să refuzi cu atâta înverşunare evidenţele trebuie să ai o conştiinţă de… fier. Luna decembrie e o lună nefastă pentru conştiinţa d-lui Ion Iliescu, în fiecare an, de peste două decenii, morţii din ’89 îi răvăşesc sufletul, provocându-i tot felul de spasme existenţiale. Dumnezeu nu se lasă intimidat de faptul că d-lui e ateu, cred că nu există zi să nu-i proiectează scenele oribile, cu tineri împuşcaţi la Otopeni, la Sibiu, la Timişoara şi din alte oraşe. Crimele de după 22 decembrie, după arestarea soţilor Ceauşescu, sunt toate ale lui. O dovedesc şi documentele publicate de Grigore Cartianu în cartea recent apărută ”Crimele Revoluţiei” . De ce oare refuză să şi le asume şi să-şi elibereze viaţa de-un coşmar? Greu de răspuns. Sincer, nimeni n-ar dori să fie în pielea lui, poate că de aici şi faptul că destinul este atât de generos cu el, i-a lăsat o viaţă matusalemică şi o minte lucidă spre a-şi putea rezolva toate problemele de conştiinţă. Cred că sufletul lui are forma unei gropi comune unde zac sute de morţi nevinovaţi. Să nu uităm că şi morţii din Piaţa Universităţii, din iunie ’90, sunt tot ai lui.
Revoluţia din ’89 a lăsat în urmă multe enigme, elucidarea lor ar fi detensionat sufletul românului, poate că şi societatea noastră ar fi avut un alt profil, ceva mai senin, n-ar mai fi suportat atâtea feţe ticăloşite pe scena politică. Celor din jurul lui Ion Iliescu, din acele momente, ar trebui să li se confere un premiu pentru regie, după 21 putem analiza cu luciditate fiecare scenariu, putem recompune întreaga regie a Revoluţiei, care de fapt a fost o lovitură de stat în toată regula. De altfel, istoricul Alex. Mihai Stoenescu, în „Istoria loviturii de stat în România”, încearcă să reconstituie scenariul după care au acţionat „oamenii lui Iliescu”. Se pare că mintea criminală a fost a generalul Nicole Militaru, kaghebist dovedit încă de Nicolae Ceauşescu, trecut în rezervă şi degradat la gradul de soldat de către acesta, brusc reactivat de Ion Iliescu în ziua loviturii de stat. Complici la malefica înscenare au fost printre alţii: Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Sergiu Nicolaescu şi Dumitru Mazilu.
Mă înspăimântă faptul că Ion Iliescu mai are curajul să iasă în faţa românilor şi să le vorbească cu seninătate despre meritele domniei sale în democratizarea ţării. Trăim încă în beznă, poporul român s-a maturizat, poate ar merita un pic de lumină asupra a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, cred că ar fi timpul ca cei de la putere să desecretizeze documentele despre evenimentele din acea perioadă.
Lucian ALECSA
