Întrebare firească. Într-adevăr, actualul premier e un om mic la stat şi se poate spune că-i şi mare la sfat, de vreo trei ani se tot sfătuieşte cu preşedintele cum să ne scoată din criză şi iaca, abia acum spun c-au găsit soluţia: „să mai avem puţintică răbdare!”. Traseul politic al lui Emil Boc seamănă izbitor cu legenda istorică „ Aprodul Purice”. Legenda spune că în toiul unei bătălii Ştefan cel Mare îşi pierduse calul, de îndată viteazul Purice descălecă şi-i dete calul său domnitorului după care se făcu moviliţă ajutându-l să-l încalece. Pentru fapta lui domnul Ştefan îi dărui aprodului Purice moşii peste moşii. Ajungând bogat îşi luă numele de Movilă, din el se trage neamul boierilor Movileşti , din care unul a ajuns ceva mai târziu domn al Moldovei. Aşa-i şi cu Emil Boc, cum simţi criza că loveşte România din toate părţile, cum se făcu preş în faţa preşedintelui lăsându-l pe aceasta să-şi facă damblalele. De îndată, Traian Băsescu îl răsplăti cu şefia PDL-ului. În traducere liberă, se poate spune că preşedintele a luat castanele din foc cu mânuţele premierului.
Nu ştim dacă măsurile impuse de Traian Băsescu au speriat sau nu criza, totuşi, la capătul tunelului se întrezăreşte o rază de speranţă, nu suntem în genunchi precum grecii în faţa băncilor străine şi nici zăpăciţi ca portughezii sau dezorientaţi precum italienii. Nu ştiu dacă este sau nu de compătimit Aprodul Boc, dar „pureci” precum Ponta şi Crin, care nu fac decât să paraziteze corpul politic românesc şi să ţipe în permanenţă „Jos Băsescu!” , sunt mult mai decăzuţi moral. Nici o clipă cei doi nu s-au gândit să salveze ţara, din contra, de câte ori au avut ocazia şi-au trimis vampirii să-i sugă şi ultimele picături de sânge, e cazul lui Marian Dragnea şi a altor baroni locali care încă îşi satisfac poftele făcând afaceri cu statul . Nici pe departe nu vreau să-i absolv de astfel de năravuri pe pedelişti, sunt paraziţi cu duiumul şi-n acest partid, cărora nu le pasă că ţara arde, ei în continuare îşi văd de propriile interese, dar parcă numărul lor e într-o sensibilă descreştere.
Până la alegerile parţiale de duminică, PDL-ul era aruncat de către mai toţi analiştii politici pe tobogan, mulţi deja îl vedeau în groapa comună a istoriei. Dar iaca, nu-i chiar aşa, se pare că o parte din electorat încă mai crede în legende interpretând în mod just ceea ce s-a întâmplat în ultimii 3 ani la cel mai înalt nivel. Concluzia e una simplă: USL-ul aduce tot mai mult cu un harbuz răscopt ce se vrea glob de aur, iar PDL-ul e o mârţoagă care uşor-uşor începe să-şi revină. Merită să spun că dacă n-ar fi fost Traian Băsescu să-i dea bice şi să-i întindă tava cu jar ar fi ajuns fosilă politică.
Iacă, Băse şi-a mai făcut o dambla, e pe cale să reuşească o comasare a alegerilor locale cu cele parlamentare, cică pentru a face economie. Motivaţia, chiar dacă la prima vedere îmbracă o ţinută uşor populistă, conţine şi-un dram de adevăr, prea ne place să aruncăm cu bani până şi-n câini numai pentru a ne vedea mai des în prim-plan.
Lucian ALECSA
