„Ruşine să-ţi fie curvă ordinară…! sau extraordinară…! Această haimana portocalie trebuie să plece imediat, să-şi dea demisia...”
„Eşti un rahat portocaliu cu ochi boule. prefectul curului ce eşti”
„Nu ai ştiut nimic să lucrezi la IŞJ; ai avut SLUGI; ai pierdut şi stampila de la bac D NEGREANU; Eşti coruptă; Ai adus să titularizezi persoane care nu aveau notă la concursul de titularizare; să-ţi fie ruşine MARŞ LA UDAT GRĂDINA DE LA CĂTĂMĂRĂŞTI”.
„Eşti scârbos! Citeşte art.158 din Codul Muncii-SALARIILE SUNT CONFIDENŢIALE!bre, imparţialule...”
„Demento (Marilena Mardare), Ai aviz de la părinţii elevilor minori? De ce îi traumatizezi şi îi aduci in Piaţă? AVIZ PROTECŢIA COPILULUI”
„Deci tu ne spui nouă cu nesimţire că ai lista asta de la inspectorat, şi că situaţia a fost semnata şi ştampilată de inspector în 2011? Mă băiatule tu ne crezi cretini?”
… Toate acestea sunt doar o parte, o foarte mică parte a unor comentarii făcute pe perioada grevei cadrelor didactice. Sunt comentarii cât de cât publicabile. Altele, mult mai multe, nu pot primi „undă verde” nici măcar pentru acest material dedicat unor luări de poziţie ale unor oameni care îşi începeau sau terminau postarea pe site cu formula „sunt cadru didactic”.
„Sunt cadru didactic” a încheiat apoteotic două săptămâni şi jumătate grevă aruncând cu mărunţiş în jurnalişti pentru simplul fapt că i-a dus mintea să împartă 6 milioane de lei, cifra salarială pe municipiu pentru toate unităţile de învăţământ, la 2.160 de angajaţi şi să afle astfel că media lefurilor în şcoli bate spre 2.800 de lei.
În tot acest protest financiar susţinut murdar există însă şi o parte bună, poate cea mai bună. Zilnic au manifestat 200-300-400 de oameni. În educaţia judeţeană botoşăneană lucrează însă 6.800 de oameni. Cei mai mulţi dintre ei nu şi-au permis nici să înjure, nici să arunce cu bani, nici să lipsească două săptămâni şi jumătate de la ore după care să ceară bani şi pentru perioada în care au făcut scandal în centrul oraşului.
De aceea înclin să cred că, dincolo de violenţa scrisă şi verbală a câtorva cadre (ne)didactice, în educaţia botoşăneană continuă să existe bun simţ, decenţă, profesionalism şi că toţi copiii acestui judeţ au viitorul pe mâini bune.
Sergiu BĂLĂŞCĂU