Au petrecut împreună patru ani, într-o școală de elită din Botoșani. Au trecut prin emoțiile Evaluării și au așteptat cu nerăbdare descătușarea și eliberarea de stres, de online, de măști în clase, dar și de părinți și de regulile de acasă.
O excursie cu doamna dirigintă părea momentul perfect, astfel că cei 24 de elevi de clasa a VIII-a, din Botoșani, s-au pregătit pentru aventura vieții lor.
Excursia la Brașov avea să devină, însă, una de coșmar. Mai întâi distracție, apoi reclamații în hotel, palme împărțite în dreapta și în stânga, baricadări în camere, telefoane la părinți în miez de noapte. Declarații la poliție, justificări, acuzații, dosar penal.
Un scandal care avea să se rostogolească precum bulgărele de zăpadă, un subiect amplu dezbătut în mediul online și care a depășit spectaculos granițele județului Botoșani.
Asupra acestui aspect ne oprim astăzi: cel al dezbaterilor, al punctelor de vedere diferite de la o generație la alta, de la o profesie la alta, de la un statut la altul. Cauza ar fi lipsa de educație din familie, în viziunea unui profesor, de pildă. Părinții caută nod în papura educației școlare, însă.
Depărtându-ne de părțile implicate, ajungem la alte dezbateri din spațiul public: bloggerii, influencerii, cei care au adunat în jurul lor comunități însemnate.
...scrie de pildă Mihai Vasilescu, unul dintre cei mai cunoscuți bloggeri din România, pe mihaivasilescublog.ro.
Și deschide subiectul despre ”deja celebra excursie în care opt copii au fost bătuți de dirigintă” pornind de la propria experiență.
Asta deoarece, în cele mai multe dintre comentariile postate pe rețelele de socializare, principalii vinovați pentru cele petrecute ar fi părinții și carențele în educația copiilor lor. Așa să fie?
”Eram destul de cuminte în copilărie și adolescență. Aș putea zice că eram sub media de tâmpenii pe care le făceau cei de vârsta mea din jurul meu. (…) Cert este că nu eram nici mai obraznic, nici mai nesimțit și nici nu făceam mai multe idioțenii decât media celor din jur”, scrie Mihai Vasilescu pe blogul său.
Situația se schimba radical, spune Mihai Vasilescu, atunci când pleca în excursie sau în tabără.
”…dar taberele sau excursiile erau altceva. Iluzia aia a libertății căpătate brusc, spiritul de turmă, hormonii care zburdau la liber și prezența fetelor (care trebuiau impresionate) îmi ștergeau cu buretele până și teama de potențiala bătaie a maică-mii. Până ajungeam acasă, până mă pâra cineva, mai era, acum trebuia trăit momentul. Cred că cele mai mari tâmpenii în tabere și excursii le-am făcut”, scrie Mihai Vasilescu.
De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, mai ales că vorbim despre elevii unei școli de elită?
”Copiii și adolescenții sunt ca niște fiare însetate de sânge, dacă simt că supravegherea nu e ce trebuie, dacă te simt slab, dacă nu te poți impune în fața lor, te mănâncă cu fulgi cu tot. (…) să trimiți în excursie 24 de adolescenți cu hormonii colcăind, însoțiți de doar doi supraveghetori (ambele femei), să mă iertați, dar e prostie curată”, mai opinează Mihai Vasilescu.
O greșeală de neînțeles, așadar, ar fi din start aceea de a trimite în excursie 24 de copii cu doar doi supraveghetori. Greșeală care aparține, se pare, părinților.
Și pe arhiblog subiectul este dezbătut, dar din altă perspectivă.
Din start se naște o întrebare: ”De ce părinții nu au sunat la poliție?”
Apoi altă întrebare: ”De ce nu s-a făcut reclamație la 112, procuratură, DNA, ceva, un organ de cercetare penală al statului, că vorbim de loviri, ultraj, de astea?”
Și încă una: ”De ce se face reclamație la Inspectoratul școlar?”
Nedumerirea are și o justificare: ”Adică serios, gândiți-vă vă luați bătaie de la un tip de pe stradă, știți cine e. Unde vă duceți să îl reclamați, la locul de muncă? Îl faceți de râs la șef, sau mergeți direct la poliția și spital, pentru certificat medico legal?”
Concluzia nu face decât să nască alte întrebări: Cine are dreptul (și cine nu) să ne bată copiii?
”Serios, eu, de aici, înțeleg că românii nu își percep copiii drept oameni, ci niște apendice nefolositoare, care nu au drepturi și care răspund doar la comanda eu te-am făcut, eu te omor, nimeni nu te bate, decât eu”.
Aceeași problemă este sesizată și pe blogul lui zoso.ro: plângerile se fac la poliție, ”pentru loviri și alte violențe”.
”N-a făcut nimeni plângere la școală, plângerile s-au făcut la inspectorat. Ce o să facă inspectorii ăia numiți politic? Să penalizeze cumva cadrele didactice care există la mila lor? Cum ar fi asta? Nu, plângerile se depun la poliție, pentru loviri și alte violențe”, scrie Zoso.
Dacă vorbim cu profesorii, însă, perspectiva se modifică. Diriginta a greșit grav: nu trebuia să le ofere copiilor o excursie la finalul clasei a VIII-a, mai ales dacă nici un părinte nu și-a asumat responsabilitatea.
Dezbaterile continuă, platformele virtuale contabilizează de la o zi la alta zeci de comentarii, iar taberele par să se depărteze tot mai mult una de alta, fără a găsi vreun punct comun: lipsa de educație (din familie) vs. violența/agresivitatea cadrului didactic.
Cazul se află deja în atenția Poliției Botoșani. Care s-a autosesizat după apariția în presă a întregii povești, înainte ca părinții să depună plângere împotriva cadrului didactic.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
