REPORTAJTrăiesc singură, eu şi Dumnezeu - GALERIE FOTO

“Trăiesc singură… Eu şi Dumnezeu”, este răspunsul tulburător dat de o octogenară pentru care chiar şi ajutoarele venite de la Oficiul Judeţean de Poştă (OJP) se împotmolesc pe drum până ce să-i ajungă în poartă. Natalia Halaghiuc are 80 de ani şi locuieşte singură în mahalaua oraşului, într-o zonă în care doar pe hârtie ţine de ceea ce acum pare exagerat şi pompos numit “municipiul reşedinţă”.

„Să ajungeţi anii de pensie a lui baba"

În Vinerea Mare un echipaj al OJP i-a bătut în poartă să-i ofere câTeva ingrediente pentru masa de Paşti, de la ouă, nucă, făină şi zahăr la ulei, fidea, esenţe, margarină. Tanti Natalia are deja 24 de ani de pensie, însă cei 600 de lei pe care îi primeşte de la stat după o viaţă petrecută într-un leagăn, educând copiii, nu i-au ajuns decât pentru nişte sarmale şi un borş de perişoare. Are două fete, una este văduvă, iar cealaltă e şi ea pensionară după ce a lucrat chiar la Poştă, aşa că mare ajutor nu prea are de unde primi. „Să vă dea Dumnezeu sănătate, spor şi ajutor şi să ajungeţi anii de pensie a lui baba. Un gest bun… Ce să făcem…? Asta-i viaţa. Dă Doamne să ajungeţi şi dvs. vârsta mea”, le transmite bunica angajaţilor OJP.
"Când iau pensia toţi vin înspre mine: «bunică dă-mi»"
Aceştia pornesc apoi în căutarea Mariei Prisacaru. Femeia locuieşte într-un bloc de pe Împărat Traian. Nu este deloc singură, ba chiar… aglomerată. Stă laolaltă cu cinci nepoţi şi părinţii lor. Nu respiră însă nici pe departe aerul unui septuagenar pentru care o pensie de 900 de lei ar trebui să îi ofere un trai cât de cât liniştit.

„Da’ ce credeţi că ajunge? Când iau pensia toţi vin înspre mine: «bunică dă-mi» Da’ vedeţi că vă trebuie şi de mâncare, este de plătit chirie, lumină şi toate astea s-au scumpit”, îşi povesteşte viaţa de pensionară bunica Maria. Este singura cu un venit cert dintre cele opt suflete care se îngrămădesc în apartament. Părinţii copiilor stau cu ajutor social, astfel că, financiar vorbind, este stâlpul familiei. Produsele alimentare aduse de salariaţii Poştei au nimerit astfel cum nu se poate mai bine. Şi asta nu doar pentru că vin în preajma Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a Paştelui, ci şi pentru că vineri 13 este chiar ziua în care Maria Prisacaru face 73 de ani. „Să le dea Dumnezeu sănătate şi numai bine. Sărbători fericite şi să aibă în viaţă numai bucurii. Vă zic mulţumesc şi bogdaproste pentru că eu dau pensia în casă şi ajut cât pot, dar ei dacă-s mulţi şi nu au salariu…”, le transmite bătrâna angajaţilor OJP.
„O picătură într-un ocean”
Tanti Natalia şi bunica Maria sunt doar două dintre cei 20 de bătrâni la care factorii poştali au ajuns în Vinerea Mare nu ca să le aducă pensia, ci pentru a le da câteva produse pentru masa de Paşti.

Cu ajutorul aceloraşi factori s-a întocmit o situaţie cu familiile cele mai nevoiaşe, s-au strâns câteva zeci de milioane de lei vechi, s-au cumpărat ingredientele necesare preparării bucatelor de Paşti şi în apropierea marii sărbători a creştinătăţii li s-a bătut în poartă. „Vrem să le mai facem o surpriză clienţilor noştri, pentru că toţi sunt nişte clienţi, nişte parteneri – cei care iau pensii, ajutoare sociale, alocaţii pentru copii. Atunci când îi bate factorul în poartă de fiecare dată tresaltă, de cele mai multe ori de fericire pentru că le vine pensia sau o scrisoare de la o persoană dragă. Încercăm măcar câteva schiţări de zâmbete din partea acelor familii, să aibă ceva de pus de masă fiindcă ştim cu toţii că traversăm o perioadă deosebit de grea şi cât putem…”, spune Ştefan Mihai, directorul OJP, care recunoaşte că gestul nu reprezintă decât „o picătură într-un ocean”.