În această săptămînă se împlinesc 21 de ani de la înlăturarea regimului comunist din Botoşani şi România. La ceva mai mult de două decenii de la revoluţia sau lovitura de stat de atunci, inclusiv la Botoşani nu s-a făcut lumină nu neapărat în evenimentele de atunci, ci în evoluţia unor oameni după 1989 care au avut legături strînse cu Securitatea. Cu aceste prilej Botoşăneanul.ro vă propune pe parcursul acestei săptămîni mai multe investigaţii realizate de-a lungul timpului privitoare la evenimentele din decembrie 1989 şi altele care le-au precedat.

A murit în condiţii suspecte după ce a fost anchetat de Securitate. S-a întîmplat la Botoşani, în urmă cu mai bine de două decenii. Mugurel Călinescu avea doar 17 ani şi era unul din cei mai buni elevi ai Liceului AT Laurian, instituţia de învăţămînt numărul unu a judeţului.
În toamna anului 1981 pe zidurile Consiliului Popular Judeţean şi ale viitoarei Casei de Cultură a Sindicatelor a scris mai multe lozinci anticomuniste. „Vrem libertate”, „Ne-am săturat de lipsuri”, „Vrem renaşterea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România”, „Vrem democraţie”, au fost doar cîteva dintre inscripţiile care au pus pe jar întregul aparat securisto-comunist de la Botoşani. Poate că adolescentul n-ar fi fost depistat niciodată dacă nu ar fi revenit la locurile cu pricina. În noaptea de 17 spre 18 octombrie a aceluiaşi an a fost prins în flagrant în timp ce scria din nou pe ziduri. Din acea clipă pentru Mugurel Călinescu şi mama sa a început calvarul.

 „În noaptea respectivă l-au ţinut la Securitate. Dimineaţă au venit şi acasă. Eu n-am ştiut unde e băiatul, dar ei au acţionat imediat, băiatul era le ei şi ei au venit acasă şi au controlat tot, toate cărţile le-au desfăcut. Peste tot, tot, tot, tot ... absolut tot. Au vrut probabil să vadă dacă nu are alte înscrisuri sau legături cu altcineva. M-au luat şi pe mine cu maşina la ei la Securitate şi am fost anchetată şi eu atunci odată cu băiatul. Bineînţeles că nu mi-a fost uşor„ , îşi aminteşte printre lacrimi Rodica Uncescu, mama băiatului, care nu de mult trecuse şi printr-un divorţ.N-avea însă să fie decît începutul.Majoritatea colegilor l-au renegat pe Mugurel, iar Rodica a fost retrogradată la serviciu. Aproape nimeni nu îi mai saluta şi, în plus, erau ameninţaţi mereu de comuniştii de la şcoală, din fabrică, de la Consiliul Popular. Au urmat şedinţe la liceu cu ofiţerii de Securitate şi audieri peste audieri ale mamei, dar mai ales băiatului. „Eram chemaţi amîndoi şi el stătea în camera vecină. Mi-a spus o data ”mama, ştii, te-am auzit cum plîngeai pe holul acela, ce-ai făcut?”Aşa mă întreba”, mărturiseşte Rodica Uncescu. Băiatul era continuu chemat la Securitate şi lipsea zile întregi de la şcoală. Treptat starea sănătăţii sale a început să se înrăutăţească. Mai mereu îi spunea mamei că nu se mai simte bine, că îl doare capul. „Devenise placid, nu îl mai interesa nimic. Îl întrebam ce se întîmplă şi îmi spunea că ”iar m-au chemat ăia acolo”, îşi aminteşte Corneliu Furtună, actual preşedinte al PNŢCD Botoşani, fost coleg de clasă cu Mugurel. Băiatul nu vroia să povestească nimic mamei despre ce se întîmplă la audieri. Mărturisea doar că nu înţelege de ce mai este convocat şi spunea mereu că, deşi refuză şi nu consumă niciodată acasă, este obligat de ofiţerii de Securitate să bea o cafea. „De fiecare dată era servit cu cafea. Eu acasă nu-i dădeam cafea, la 17 ani cît avea nu era vorba să bea cafea. Starea sănătăţii lui s-a schimbat. Devenise şi cu faţa altfel. Încercam să văd ce făceau cu el. ”Mama nu pot să-ţi spun”, aşa zicea. Îl enerva numai simplul fapt că îl întrebam. Dacă îmi dădeam seama ce se întîmplă îi spuneam să nu mai bea cafea”, spune mama lui Mugurel.Şi-a dus băiatul la un control, iar rezultatul a fost cutremurător: leucemie. A făcut repede legătura cu cafelele administrate cu forţa, însă deja era prea tîrziu. Mugurel a decedat în 1985 după sute şi sute de ore de audieri. „Într-un mod foarte ciudat, nu ştiu cît este de adevărat, a făcut o boală ciudată. Nu ştiu dacă este aşa sau nu, dar vă spun ce comentau colegii mei, că în timpul unor anchete făcute de Securitate a fost iradiat”, afirmă prefectul Cristian Roman, fost coleg de clasă cu Mugurel. Şeful PNŢCD Botoşan, dotor în fizică, susţine ideea. „I s-a dat cafea, el nu bea cafea şi a fost obligat să bea, iar la un an şi jumătate a făcut leucemie. Ori leucemia, de regulă, e boală de radiaţie”, afirmă Corneliu Furtună. Reprezentanţii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Botoşani susţin că iradierea anticomuniştilor era o practică a Securităţii. „Era o tehnică de a scăpa de cei incomozi într-un timp relativ mai lung, nu chiar pe moment pentru a nu se cunoaşte lovituri şi altele asemenea”, a afirmat Maria Puiu, preşedintele asociaţiei. Nici deputatul Mihai Mălaimare, care a ajutat-o pe Rodica Uncescu să vadă dosarul, nu respinge ideea iradierii băiatului. „Nu m-ar surprinde. Amintiţi-vă că şi despre Amza Pellea se spunea că ar fi fost iradiat”, a afirmat parlamentarul.
CUM POATE FI IRADIATĂ O PERSOANĂ
Medicul Vladimir Marcu de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Botoşani susţine că există trei metode prin care o persoană poate fi iradiată. Una ar fi prin diverse aparate care generează radiaţii de la distanţă, apoi cu substanţe radioactive (procedeu mai periculos pentru cei care le manipulează) şi a treia prin ingestie. „Sînt diverse substanţe care se pun în băuturi. Sînt izotopi puternici care teoretic ar putea fi depistaţi prin urină sau, ulterior, în ţesuturile persoanei respective. Substanţele se pun în cantităţi infinitezimale, reacţioneză în timp, se fixează în anumite locuri din organism, se elimină greu şi de acolo bombardează permanent cu particule suficiente să perturbe bunul mers al organismului şi activitatea de refacere”, a afirmat dr.Marcu. El a precizat însă că acestea sînt chestiuni generale şi nu îşi  poate da cu părerea concret în cazul adolesecentului Mugurel Călinescu.
CE SE ÎNTÎMPLĂ ACUM
Abia în 2004, după ani de încercări şi numai după ce a apelat la deputatul Mihai Mălaimare, mama băiatului a reuşit să vadă dosarul de la CNSAS întocmit pe numele fiului său. Denumit „Cazul Panoul” dosarul, deşi cu o mulţime de file lipsă şi grosolan cenzurat, a cutremurat-o. Doi dintre ofiţerii care s-au ocupat de caz îi sînt vecini de bloc. Unul e Gheorghe Poraicu, iar numele celuilalt refuză să-l facă public pentru că încă îi este frică de el, deşi ambii sînt pensionari. „Mă întîlnesc cu ei pe stradă şi îmi zîmbesc. Mai au şi zîmbet ...”, spune contrariată Rodica. Mai mult, unul din cei doi turnători din clasă era cel mai bun prieten al lui Mugurel. Mai bine zis, aşa credea el ... Locuia chiar deasupra Rodicăi şi a lui Mugurel. La atîţia ani de la revoluţie cu dosarul de la CNSAS încă se întîmplă lucruri ciudate. Rodica a solicitat să i se trimită nişte copii pentru că se judecă cu Ministerul Justiţiei ca să îi fie recunoscute meritele băiatului de luptător anticomunist, însă a primit altele, irelevante. A cerut o nouă programare ca să vadă dosarul, dar n-a mai primit vreun răspuns. A reuşit totuşi să pună mîna pe planul de măsuri întocmit pentru anihilarea tînărului, iar acesta constituie o veritabilă demonstraţie a puterii, influenţei şi rapidităţii de care dispunea Securitatea la acea dată. El a fost întocmit chiar în noaptea în care a fost prins adolescentul. În preambulul său se arată că Mugurel Călinescu a fost prins în flagrant „scriind o inscripţie cu caracter necorespunzător”. Majoritatea măsurilor din dosarul de urmărire informativă erau prevăzute a se realiza chiar în acea zi
PLANUL DE MĂSURI AL SECURITĂŢII1.Folosirea mijloacelor I.C.T. după reţinere, pentru a stabili reacţia mamei sale. 2.Introducerea mijloacelor I.C.D.T. la domiciliul lui, în care sens se va întocmi un plan separat. 3.Efectuarea unui control la domiciliu 4.Investigarea lui Călinescu Mugur la Liceul „M.Eminescu” şi „AT Laurian” (adolescentul a dat treapta întîi la prima unitate de învăţămînt, iar treapata a doua, la cea din urmă – n.r.) 5.Recrutarea a două surse-elevi din clasa a XI – a B la Liceul „AT Laurian” 6.Punerea lui Călinescu Mugur în filaj şi identificarea legăturilor 7.Folosirea mijloacelor Biroului „S” 8.Luarea unei probe de scris cu caracter majuscul şi trimiterea la expertiză grafică la Unitatea specială „S” 9.Efectuarea de investigaţii la locul de muncă a lui Uncescu Rodica – mama şi Călinescu Mihai – tatăl urmăritului. 10.Cercetarea informativă a lui Călinescu Mugur, a mamei Uncescu Rodica şi a tatălui Călinescu Mihai. În timpul cercetării se vor valorifica datele obţinute din mijloacele speciale folosite. 11.Extinderea cercetării informative a legăturilor apropiate a lui Călinescu Mugur. Ofiţerul operativ, care probabil a întocmit planul de măsuri a fost Virgil Irimia, locotenent major la acea dată. Măsura pentru a cărei punere în practică s-a acordat cel mai mult timp a fost „folosirea mijloacelor biroului „S””. Răspunzători pentru punerea în practică a planului au fost şase ofiţeri.
Investigatie realizata in iunie 2007