Era un copil la momentul în care a decis să riposteze.
Elevul de la Botoșani, Mugur Călinescu afișa mesaje ce criticau regimul comunist. După ce a fost descoperit de Securitate, zilele lui au fost numărate.
Marius Oprea, șeful Biroului Investigații Speciale din cadrul Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului a transmis la Botoșani o scrisoare ce îi etse dedicată în totalitate, în care lansează și o propunere pentru autoritățile locale.
Scrisoarea a fost citită de Maria Puiu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România - Filiala Botoșani.
Redăm scrisoarea integrală cu mențiunea că intertitlurile ne aparțin:
Pînă în 2006, cînd mama lui Mugur Călinescu mi-a adresat un memoriu la nou-înfiinţatul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, nu ştiam nimic de existenţa acestuia; nici măcar nu bănuiam că, în anii cei mai cenuşii şi ai „epocii de aur”, ani în care lipsa de reacţie faţă de abuzurile regimului comunist din România se cronicizase şi părea să justifice o remarcă deloc măgulitoare faţă de români, şi anume că „mămăliga nu explodează”, un tînăr, mai bine spus un copil din Botoşani avea să ia rolul copilului din basmul lui Andersen „Hainele regelui” şi să spună tuturor că regele e gol. Că nu avem pîine, că sîntem lipsiţi de libertate. Şi că trăim într-o dictatură de care trebuie să ne lepădăm.
Chiar şi gestul de opoziţie era acela al unui copil – inscripţii cu creta pe panourile de tablă care înconjurau şantiere de construcţii, pe trotuare, pe clădiri – care au pus, luni de zile, Securitatea din Botoşani pe jar. S-au făcut nu mai puţin de 80.000 de expertize grafologice, s-a mobilizat o întreagă armată de securişti în civil, s-a cerut ajutor din judeţele vecine, de unde au venit contingente noi de agenţi ai poliţiei politice şi numai aşa, străzile oraşului fiind împînzite practic toate, zi şi noapte, de patrule ale Miliţiei şi Securităţii în civil, au reuşit, în cele din urmă, pe autorul aşa-ziselor „înscrisuri subversive”, care cereau numai o viaţă decentă pentru români. Şi un strop de libertate. Nu mică le-a fost mirarea, cînd securiştii au pus mîna pe periculosul opozant al regimului - era un copil, care numai ce trecuse de clasa a zecea.
După ce mama lui Mugur mi-a transmis memoriul său în 2006, am trimis deîndată experţi ai Institului de Investigare a Crimelor Comunismului la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dar şi la Botoşani, iar imaginea asupra acţiunii acestuia, cît şi a anchetelor la care a fost supus şi mai ales sfîrşitul său ragic, consecinţă cel puţin indirectă a acţiunilor Securităţii asupra lui m-au inspirat într-atît, încît Mugur Călinescu a devenit personaj al unui capitol într-o carte a mea, intitulată Şase feluri de a muri, cît şi personajul central al unei piese de teatru pusă în scenă, în România şi pe scene din străinătate, de cunoscuta regizoare Geanina Cărbunariu. El ilustrează o adevărată jertfă a mielulului lui Iisus, pentru binele semenilor şi reînvierea demnităţii lor.
Am revenit asupra investigaţiilor împrejurărilor morţii lui Mugur Călinescu deîndată ce am revenit şi la Institut, după o îndepărtare vremelnică, dictată de raţiuni politice şi am reluat investigaţiile asupra morţii sale, trecînd anul trecut, cînd m-am asigurat de faptul că există posibilitatea tehnică a efectuării unor analize complexe, care să determine natura şi cauza morţii sale. Că a fost o mînă criminală care a acţionat direct, cauzînd o moarte chinuitoare deja tînărului Mugur Călinescu, rămas pînă în ultimele sale clipe sub lupa atentă a poliţiei politice, sau aceasta a fost numai consecinţa indirectă a anchetelor la care copilul a fost supus, nu cunoaştem încă răspunsul, care se va contura, sperăm, odată cu concluziile Parchetului Militar Iaşi.
Rămîne însă o certitudine că Mugur Călinescu a răspuns cu o demnitate, tărie şi înţelepciune demne de mari dizidenţi ai regimurilor comuniste unei presiuni psihice şi unui şantaj insuportabile şi pentru un matur, asumîndu-şi cu curaj gestul său de împotrivire faţă de aberaţiile unui regim pe care noi toţi astăzi, luîndu-i lui exemplul, avem curajul să-l condamnăm. Dar nu l-am avut atunci, odată cu el.
Tocmai datorită acestei unicităţi a gestului său, îmi permit să sugerez adminsitraţiei publice locale, cu ocazia acestei manifestări, să ia în calcul şi această mică sugestie: ca Prefectura şi Primăria Botoşani să demareze sau să sprijine iniţiativa numirii unui parc al oraşului cu numele eroului pe care chiar şi o mare capitală l-ar celebra, iar undeva, în acest parc, să se ridice statuia eroului-copil care a spălat nu doar onoarea unui oraş, ci a unei întregi ţări, a spus adevărul şi a plătit apoi tragic preţul demnităţii. Dumnezeu să-l odihnească în pace în oastea îngerilor, iar noi să găsim calea cea potrivită spre a-i onora amintirea aici, pe pămînt!
Maria Puiu a declarat că în această perioadă se finalizează în Centrul Istoric un mic muzeu ce îi este dedicat elevului Mugur Călinescu.
DESCARCA APLICATIA BOTOSANEANUL PENTRU MOBIL:
