Ambii erau iubitori de frumos și mai ales de natură, cutreierând împreună cele mai frumoase locuri ale județului Botoșani. 

După trecerea în lumea celor drepți a Niculinei Mocanu, poetul pictor a postat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare:

„La revedere draga mea, Niculina! Am făcut tot ce este posibil omenește să rămâi printre noi. Dumnezeu a hotărât să te ia la El. Ne vom reîntâlni în țara unde nu vor fi lacrimi și suferință”.

Și i-a compus și o poezie de rămas bun.

O, Moarte...

de Cristian Hartie

O, Moarte... în fața ta

Au îngenuncheat chiar regii

Și toți în fața ta-s supuși.

Ți-ai pus de la-nceput amprenta

Peste Pământ și vietăți.

O, Moarte... de ce ești așa crudă?

Desparți întruna pe cei dragi.

Tu nu ai mamă, frate, soră?

Nici inimă să înțelegi?

De ce îți place s-aduci lacrimi?

Și nu îți pasă de nimic!

Nici de copilul fără vină,

Nici de bunici, nici de părinți.

Să știi, Moarte, de la mine,

Că va veni și vremea ta,

Când locuința-ți va fi călcată în picioare

Și nu vei mai exista.

O, Moarte, tu crezi că mie-mi pasă?

Asupra mea putere n-ai.

De-mi vei distruge ăst corp putred,

Un altul Domnul îmi va da.

Un corp ceresc fără durere,

Voi fi o stea la răsărit.

De fapt, acolo-i casa mea, prin stele,

La Creatorul meu iubit.