Premiul va fi înmânat în a doua jumătate a anului.
Academicianul Alexandru Zub a fost recompensat cu Premiul Cantemir, distincţia urmând să-i fie înmânată în a doua jumătate a anului.
"Al şaptelea Premiu Cantemir, distincţie anuală oferită în cadrul Colocviilor Regale, este acordat în anul 2020 profesorului Alexandru Zub, membru al Academiei Române. Din cauza restricţiilor existente ca urmare a crizei COVID-19, Colocviul Regal din anul 2020 a fost anulat. Al VII-lea Premiu Cantemir va fi înmânat domnului academician în a doua jumătate a anului", precizează site-ul romaniaregala.ro.
Premiile Cantemir şi Colocviile Regale, care se află sub Înaltul Patronaj al principelui Radu al României şi omagiază memoria şi spiritul principilor luminaţi Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir, s-au acordat în anii 2010-2012 la University of Oxford pentru cărţi pe tema conferinţelor anuale cu care a debutat acolo Proiectul Cantemir. Din 2017, se acordă la Sinaia şi Bucureşti pentru ansamblul operei fiecărui premiant.
Între cei recompensaţi cu Premiul Catemir se numără: Ştefan Lemny (Biblioteca Naţională a Franţei) - 2010; Alison Bashford (University of Sydney) şi Philippa Levine (University of Texas, Austin) - 2011; Martin Dodge, Chris Perkins (ambii de la University of Manchester) şi Rob Kitchin (National University of Ireland, Maynooth) - 2012; Moshe Idel (Universitatea Ebraică din Ierusalim) - 2017; Gregory Claeys (Royal Holloway, University of London) - 2018; Jörn Rüsen (Preşedinte emerit, Kulturwissenschaftliches Institut, Essen) - 2019.
Născut la 12 octombrie 1934, în comuna Vârfu Câmpului, din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani, foarte numeroasă şi cu destule dificultăţi, Alexandru Zub a urmat Şcoala Normală din Şendriceni, până în vara lui 1953, și mai târziu a terminat studiile universitare la Facultatea de Istorie din Iași , pe care le-a absolvit în 1957.
În acel an 1957 se împlinea și jumătate de secol de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare.
”Pentru a marca acest moment am pregătit, ca studenţi, unii tocmai terminam facultatea, o festivitate. A existat opoziţie la ceea ce aveam să facem, dar nu am dat înapoi, evenimentul a avut loc. Două zile la Iaşi şi una la Putna, unde s-a mers cu tren special, cu oameni care au venit pentru noi: unii pentru a participa, alţii sa supravegheze serbarea. Un tren întreg de oameni", povesteşte Alexandru Zub.
A fost un curaj pe care cei de astăzi nu îl mai pot pătrunde la adevărata sa semnificație. În anul 1957, numai să îl aminteşti pe Ştefan cel Mare era un fapt de mare îndrăzneală atunci, într-un timp excesiv sovietizat.
"Ni se spusese că existau mitraliere instalate pe traseu, în caz că vom încerca ceva... E posibil ca Securitatea însăşi să fi lansat zvonul acesta pentru a ne speria, dar nu e de mirare să fi fost adevărat".
Nu au dat înapoi. Îl aveau înainte, drept exemplu, pe Mihai Eminescu. În anul 1871, Eminescu, Ciprian Porumbescu, Slavici, făcuseră acelaşi lucru: un apel la unitate naţională!
"Ne-am gândit la ei. Acolo, la Putna, am închinat un pahar de vin pentru Eminescu, ceea ce a fost suspect pentru Securitate. Mănăstirea era foarte intimidată, presiunile erau enorme din cauza noastră. După noi s-a strâns şurubul, stareţul a fost scos de acolo", mărturisește academicianul de astăzi.
Sărbătoarea de la Putna avea să îi schimbe pentru totdeauna destinul. Citește povestea impresionantă a academicianului Alexandru Zub AICI
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
