Părintele Arsenie Boca scria că „postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine”. O formă a postului este cunoscută încă din antichitate deoarece este cunoscut faptul că înțelepții greci duceau o viață ascetică (înfrânată și cumpătată), pentru că așa aveau acces la filosofie. Prin rugăciune, noi , creștinii, participăm la Adevărul și Binele suprem.
Rugăciunea curată, trăirea interioară a minții și exterioară a simțurilor, trebuie să fie pătrunsă de sfințenia duhului lui Hristos pe care îl avem primitor și mijlocitor al rugăciunii noastre (Romani 8, 34). La această sfințenie se ajunge prin asceză, iar postul integral este exercițiul cel mai eficient al ascezei ce poate face posibilă rugăciunea curată.
Biserica Ortodoxă de Răsărit a rânduit pentru dreptcredincioșii creștini anumite posturi. Dintre cele patru mari posturi stabilite, Postul Crăciunului este primul din anul bisericesc care se începe la 1 septembrie. Din rânduielile bisericești aflăm ca se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, însă, când aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte.
Prin durata lui de 40 de zile,credincioșii își amintesc de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatra ale Tablelor Legii.
Se pune adeseori problema limitelor pe care ar trebui să le aibă postul în diferite situații, dacă nu care cumva postul duce la anumite carențe alimentare și dacă ar putea posti oricine. Am încercat să obținem, în acest sens, câteva răspunsuri.
”Postim pentru a ne îmbunătăți duhovnicește. Postul alimentar trebuie îmbinat cu rugăciunea și faptele de milostenie. Sunt scutiți de la post copiii până la șapte ani și oamenii bolnavi. Este bine să ținem post pentru că astfel demonstrăm disponibilitatea noastră de a conlucra cu Dumnezeu la mântuirea sufletului nostru. Astfel, postind, arătăm că ne preocupă și cele spirituale nu doar cele lumești. Pentru credincioși, postul nu este un scop în sine ci un exercițiu duhovnicesc necesar îmbunătățirii lăuntrice. În perioada aceasta ne hrănim mai întâi sufletul pe care dorim să-l împodobim cu virtuți. Cei care nu pot respecta postul alimentar, sunt îndemnați să ,,postească”, renunțând la anumite gesturi reprobabile ce i-au caracterizat înaintea începutului postului,
Pr. prof. Gabriel Țifrea- C.N. „A.T.Laurian , Botoșani
Iată ce ne răspunde, la întrebările adresate de Botoșăneanul, Ieromonah Maxim Morariu din cadrul Arhiepiscopiei Române Vadului, Feleacului și Clujului,doctorand la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.
”S-ar putea ca excesul de post să dăuneze într-adevăr sănătății, nimeni nu cere omului să facă exces de post, ba din potrivă s-a demonstrat uneori că și cura de slăbire ajută organismul să se purifice de toxine. Postul are și el un rol curățitor pentru suflet și pentru trup. Nimeni nu cere să se facă exces de post. Dacă există astfel de cazuri, ele trebuie semnalate și izolate. Nimeni nu are dreptul să ceară așa ceva.Practica în sine este o formă de jertfă, iar această jertfă nu trebuie dusă la extrem ci trebuie pur și simplu să fie un dar pe care omul îl duce de bună voie și din tot sufletul lui Dumnezeu .”
”Sunt scutiți cei bolnavi sau cei care nu le permite alimentația. În rest nimeni nu este scutit de a ține post chiar și aceia chiar dacă nu pot să țină post ca regim alimentar trebuie să postească prin anumite fapte prin anumite cugete,prin anumite gânduri.”
”Este bine să ținem post din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, pentru că postul purifică sufletul și trupul și prin asta îi arătăm lui Dumnezeu că-l Iubim, și Dumnezeu ne va răsplăti pentru această jertfă a noastră. Ne va da Binecuvântarea Sa, ne va da sănătate, ne va feri de boli, de necazuri”
”Postul este o formă de jertfă , este o formă prin care cineva oferă ceva din tot sufletul lui Dumnezeu. Este asemeni unui om care face economii pentru a-i face ființei celei mai apropiate celei mai dragi un dar iubit. Așa și noi economisim de această dată însă nu lucruri prețioase materiale, ci de această dată economisim păcate, fapte rele pe care le dăm într-un fel în dar lui Dumnezeu ca Să-i arătăm că-L Iubim și El ne curăță de aceste păcate, gânduri și cugete rele. Să-l simțim mai în de aproape și în același timp să simțim pace bucurie în suflet.”
”Sunt oameni care nu pot să țină postul pentru că sunt bolnavi, în aceste situații sigur că există unele derogări pe care și biserica le face. În al doilea rând, sunt oameni care nu pot să țină postul din comoditate. Cerem de obicei să țină după putința lui însă atunci când există bunăvoință, omul poate fi încurajat și îndreptat pe Calea cea bună.”
Ca o concluzie la cele spuse până acum, nu putem să nu ne amintim de cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur , care surprindea în câteva cuvinte valoarea postului: (postul) ”Potolește trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înalță”
