Copilaşii care au părăsit braţele părinţilor prea devreme sau care nici nu au văzut lumina zilei au fost comemoraţi sâmbătă, la ora 19.00, la Monumentul Eroilor din cimitirul Pacea de către familiile în care au lăsat un gol imens. Organizaţia E.M.M.A. (Eternul Miracol Materna Alinare) a adunat o mică parte din mamele şi taţii care au suferit o asemenea pierdere şi împreună cu aceştia au aprins lumânări şi şi-au povestit tragediile prin care au devenit supravieţuitori.

Ziua Internaţională a Comemorării Bebeluşilor şi a Copiilor a fost sărbătorită şi la Botoşani, prilej cu care mai mulţi părinţi care au pierdut un copil au aprins lumânărele, întreţinându-le văpaia timp de o oră. Acelaşi gest l-au făcut familii din toată lumea, care au aprins la rândul lor lumânări la ora 19.00. Astfel, diferenţa de fus orar a creat un val de lumină care înconjoară întreg globul pământesc timp de 24 de ore. Scopul acţiunii este de a fi alături de toţi părinţii care poartă în suflet golul lăsat de pruncul nenăscut sau copilul care a murit prea devreme. „E greu de spus în cuvinte. Sunt mamă de înger. În această seară am dat un pic glas durerii pe care o port în suflet şi am simţit din nou că băieţelul nostru este aici cu noi şi nu acolo sus”, a spus cu lacrimi în ochi Simona Baş, coordonatoarea Organizaţiei E.M.M.A. Botoşani. Aceasta l-a pierdut pe Stelian, băieţelul care nici nu a apucat să vadă lumina zilei, în urmă cu patru ani. Trauma prin care a trecut i-a marcat sufletul şi corpul şi îşi aduce aminte cu durere acele clipe. „Durerea cea mai mare este că, cadrele medicale din România nu ştiu cum să se poarte cu o mamă care pierde un copil. Efectiv am fost învinuită eu că l-am pierdut şi toată lumea te priveşte aşa, ca şi cum ai fi făcut un lucru foarte rău. Te pun să stai în acelaşi salon cu mame care îşi ţin copilul în braţe. Chiar de biserică suntem judecate. Nu putem să facem la biserică slujbe pentru că nu este botezat şi nu va ajunge în Rai. De la spital nu ţi-l dă să-l îngropi. L-au incinerat la spital. Nici măcar nu m-au lăsat să-l văd. M-au pus să semnez o hârtie când eram în agonie şi la două zile când mi-am revenit copilul era deja incinerat”, mărturiseşte Simona Baş.  Lupta acesteia pentru a supravieţui după pierderea lui Stelian s-a transformat într-o luptă pentru toate mamele botoşănence care pierd un copil, încercând să convingă conducerea Maternităţii să asigure cel puţin consultanţă psihologică în unitate pentru a ajuta femeile care trec prin asemenea traume. Până în prezent, eforturile sale au rămas fără nici un răspuns.

Elsa ŞEICA