Chiar şi cu puncte titlul poate părea dur sau obscen, dar reflectă minunat ce se întâmplă de şapte ani de zile cu fotbalul de la Botoşani. Iar gândul mă duce în primul rând la cele 10-12 miliarde de lei vechi pe care an de an municipalitatea le varsă în contul FC-ului, fie că a fost SRL sau asociaţie.
Când a început Primăria să finanţeze serios fotbalul arena pe care juca fanionul judeţului era în paragină. Acum este un stadion cu scaune pe mai mult de trei sferturi dintre locuri, are şi o tribună oficială cochetă, masa presei a fost branşată la curent, s-a schimbat gazonul, avem şi o tabelă electronică, s-a amenajat şi o parcare. Cu ceva ani în urmă fotbaliştii se antrenau prin pădure şi jucau la Dorohoi, acum au două terenuri de antrenament numai în oraş. Între timp a trecut naţionala de tineret de trei ori pe la Botoşani, a venit şi echipa de rugby. Nici oraşul nu prea mai este cel de acum şapte ani. Botoşani este o urbe în care un mall este aproape de finalizare, iar un uriaş complex comercial va fi dat parţial în folosinţă chiar luna aceasta. Nu mai vorbesc de sumedenia de programe europene aflate în derulare.
Cu toate acestea fotbalul române la Botoşani acelaşi din urmă cu şapte ani, când echipa abia promova în prima ligă, o zbatere continuă undeva pe la mijlocul clasamentului, uneori cu fiorii retrogradării, niciodată cu cei ai promovării. Cel puţin 2.000 de oamenii continuă însă să vină meci de meci la stadion şi să îşi ia mai degrabă porţia de nervi decât să aibă parte de momente de destindere.
Vrăjeala de şapte ani de zile şi-a trăit momentul apoteotic sâmbata trecută, când un băieţas care în trecut mai antrenase doar marea echipa Seso Câmpia Turzii (da, chiar există o formaţie cu numele ăsta în România), pe care n-a reuşit s-o bage nici în liga a doua, a adus jigniri publicului botoşănean cum nimeni până la el nu a avut curajul să o facă vreodată. Nu mai vreau să le reproduc, a fost deja şocată o sumedenie de lume de filmul postat pe site, însă mi-a rămas în minte o afirmaţie despre suporteri, ceva de genul „ştiu doar să facă sex”. Ei, cam asta au făcut şi fac tocmai o mulţime dintre antrenorii şi jucătorii care s-au perindat pe la Botoşani sau care încă se mai află pe aici, au cam făcut sex pe banii spectatorilor, de la africanii care dau un gol şi după aia stau luni de zile accidentaţi sau jucătorii culeşi de prin baruri la 4 dimineaţa unde sărbătoresc un nou eşec şi până la angajaţii clubului care vindeau de două ori aceleaşi bilete ori tehnicienii care luau bani de la jucători ca să îi bage în echipă. Toţi aceştia au făcut sau încă mai fax sex nu numai pe banii spectatorilor, ci a tuturor botoşănenilor care plătesc taxe şi impozite şi care la final se aleg cu un deget mijlociu în loc de rămas bun din partea unui Popescu.
Cred că cineva trebuie să pună piciorul în prag şi să o termine cu bătaia de joc pe bani publici de la Fotbal Club. Oamenii care achită dările la stat – şi iată că s-au făcut la vreo 70 de miliarde de lei vechi de acuma drept "cotizaţie" la sportul rege - au dreptul la o echipă care să se ridice măcar la nivelul actual al oraşului. În fotbal, un atacant care nu marchează, este scos la un moment dat din echipă. Poate şi din „marea familie” de la Botoşani care ţine oraşul ăsta într-o jenă generală de atâta vreme, trebuie scoşi vreo câţiva „titulari” şi băgate ceva rezerve. Dacă nu le avem, poate facem transferuri. Că ceva mai rău decât să vină un retardat să dea... degetul mijlociu la 100.000 de oameni nu cred că poate să apară.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
