Un întreg patrimoniul tradițional românesc este salvat de Maria Zoițan, o femeie din județul Botoșani.
Împreună cu Aurica Cojocaru și cu o mână de sătence din Botoșani, care știau încă să lucreze cu războiul de țesut, suveica și stativele, a devenit un exemplu demn de urmat, scrie BZI. Obiectivul a fost cel de a trata rușinea oamenilor față de portul tradițional. Prin intermediul lor, ia a devenit din nou la modă.
Maria Zoițan a fost profesoară de limbă și literatură română. Acum 30 de ani a ieșit la pensie și a fost momentul în care s-a apucat serios de țesut, de diferite cusături. Cea mai mare realizare a sa este faptul că a reușit să transforme satul Mihai Viteazu, județul Botoșani, într-unul turistic, în așa fel încât se bucură de o atenție deosebită din partea francezilor. Aceștia sunt încântați nu doar de lucrările manuale, ci și de partea culinară.
„Cos de mulți ani, pentru că mi-am dorit să duc această tradiție mai departe. Am învățat de la bunica mea. Însă am luat în serios acest domeniu acum 30 de ani, când am ieșit la pensie. Este păcat, într-un timp se învățau la școală diferitele cusături, acum nu se mai învață nimic, se pierde un lucru care este extrem de valoros”,
declară Maria Zoițan.
Maria Zoițan a fost surprinsă în hora acului. Împreună cu acesta se afla și Ecaterina Cojocaru, nepoata tezaurului viu Aurica Cojocaru. Ecaterina iubește ceea ce face și a învățat de la bunică tot ce înseamnă cusătură.
„Fata, Ecaterina, a crescut în șezătorile noastre, i-au plăcut atmosfera, cântările și liniștea sufletească. De la trei ani este împreună cu noi și așa a învățat să lucreze. Noi facem punct de cruciuliță, dar este și punct peste fire. Avem ie bărbătească, ie femeiască, catrință, brâu, toate, lucrate manual. Prețurile pleacă de la 500 de lei și ajung până la 1.000 de lei. Am cerut pentru o ie la care lucrasem cred că vreo lună, era galben cu mov, prețul de 850 de lei, însă doamna Silvia Cozmîncă mi-a dat 1.000 de lei, spunându-mi că știe cât este de greu să se ducă la bun sfârșit un astfel de model”,
mărturisește Maria Zoițan.
Iubitorii de artă și folclor tradițional o pot întâlni la târgurile și festivalurile dedicate meșterilor populari. Maria Zoițan, Aurica Cojocaru și celelalte gospodine sunt dedicate în totalitate salvării de la dispariție a tezaurului cultural țărănesc din comuna natală.
Cea mai mare frustrare a fostei profesoare de limbă română este faptul că sunt multe femei care dețin asemenea comori și se sfiesc să le folosească, spunând că nu mai sunt la modă. Astfel, casele sunt invadate de tot felul de covoare, de prosoape, fețe de masă care reprezintă alte țări și culturi. Mai mult decât atât, este uimită de faptul că lumea este rușinată de ceea ce a moștenit de la străbuni, dar se mândrește cu chinezării.
Are un sentiment aparte pentru bătrânii care ușor-ușor se duc și o ură deosebită pentru cei care aruncă sau tratează cu indiferență o lucrare manuală pentru care timpul de realizare este unul foarte mare, ce poate ajunge și la ani. Își dorește ca românul să se trezească și să realizeze care sunt adevăratele valori.
