Locurile mai puţin obişnuite din judeţul Botoşani, au aprins imaginaţia localnicilor. Poveşti vechi de sute de ani sunt perpetuate şi astăzi în satele Botoşaniului, iar strigoii şi diavolii nu lipsesc din conţinutul acestora. Vechile morminte dar şi smârcurile fără fund sunt doar câteva dintre locurile care-i bagă în sperieţi pe săteni, scrie Adevărul.
Un loc considerat blestemat de sătenii din judeţul Botoşani, cupinde o pădure şi nişte vulcani noroioşi din localitatea Copălău. Oamenii le spun ”şmârcuri” şi le zic poarta iadului, fiindcă nu au fund şi mai ales fiindcă ar suci minţile oamenilor să cadă în ele. Există o legendă în localitatea Copălău, că o trăsură cu un mare boier, a intrat toată în smârc, după ce necuratul i-a luat minţile birjarului.
”Se spune că un mare boier care avea moşie la Flămânzi a trecut pe aici şi vizitiul a adormit. Era cu fiica lui boierul şi cu ginerele. Dormeau toţi. La cai parcă le-a luat cineva minţile, oamenii spun din tată fiu, că era necurat din smârcuri şi au intrat în vulcan caii. Au pierit toţi aici în smârc cu tot cu cai şi caleaşcă.”, spune Ion Ungureanu, agentul agricol din comuna Copălău. De altfel localnicii le evită şi mai evită să meargă şi prin pădure pe care o consideră blestemată.
Agentul agricol din comună, spune că a auzit de la bătrâni, că cei care se aventurează singuri prin pădurea de la Copălău, rătăcesc zile în şir, mergând în cerc şi chiar murind de disperare, purtaţi pe cărări greşite de cel rău.
”Este ceva necurat în pădurea asta. Am auzit poveşti cu oameni care –şi pierdeau minţile şi rătăceau. Este lucrarea celui rău şi sunt semne ale prezenţei lui prin pădure”, spune Ungureanu.
Cetăţile dacilor şi vaietele din mijlocul pădurii Cele mai mare cetăţi traco-getice din Moldova, se află la Botoşani, în localitate Stânceşti. Au fost locuite sute de ani, sunt uriaşe şi astăzi parţial acoperite cu lanuri de porumb. Restul cetăţilor se pierde în pădure. Există şi în jurul lor legende cu Burebista şi comori ascunse, aici fiind descoperit în 1970 şi un tezaur cu piese din aur.
Au aparţinut triburilor războinice şi multe lupte s-au dat cu sciţii, bastrarii sau sarmaţii. Şi acolo unde a fost moarte sunt şi spirite rătăcite, spun sătenii.
”Pe costişă acolo, la valurile de pământ, se aud noapte din pădure zbierete. Îţi face părul măciucă-n cap. Eu nu credeam, până, nu am întârzit odată pe cărarea de lângă cetatea. Lucram atunci la fabrică în Botoşani, pe vremea lui Ceauşescu şi am ajuns din schimb mai târziu. Am trecut pe lângă cetate şi am simţit ca niciodată, frică în mine. Şi s-a pornit un zbieret din pădure, de parcă era din altă lume. Am fugit, de nici nu ştiu cum am ajuns acasă. Acolo, au fost omoruri multe, sunt duhuri”, spune tanti Marcela, o săteancă din Costeşti.
Nu doar vestigiile altor vremuri găzduiesc duhuri necurate, pentru botoşăneni. Este şi un drum, construit în anii ”Epocii de Aur”, care stârneşte frica în sufletul oamenilor. Este vorba de şoseua ce leagă Botoşaniul de Dorohoi, o altă şosea a morţii, plină de crucile celor care au murit în accidentele rutiere.
Oamenii care stau în zona localităţii Dolina, pe marginea şoselei, spun că aud vaietele morţilor şi văd duhuri care ies în ziua morţii lor pe drum. Localnicii spun că mai ales sufletul unei copile de 14 ani, moarte pe acest drum, zdrobită în fiarele contorsionate ale unei maşini, bântuie drumul. A murit acum șapte ani şi de atunci oamenii nu mai au linişte. Spun că nici măcar caii nu vor să treacă prin aceea zonă. Între timp, drumul a fost sfinţit şi oamenii spun că duhurile s-au mai potolit.
CITEȘTE:
