Undeva pe Șoseaua Iașului din Botoșani, 21 spre 22 decembrie 2014. S-a lăsat noaptea geroasă și o mână de oameni se adună în curtea Incubatorului de Afaceri. Au de gând să prindă zorii zilei aici, ca să pună fiecare mâna pe un pachet cu alimente venit de la Uniunea Europeană. Până dimineață, alături de ei se vor fi adunat deja încă aproape 300 de oameni, care vor pleca la câteva ore după răsărit fără mâncare, dar cu obrajii în lacrimi și bilete de ordine în mână. A doua zi o vor lua de la capăt.
Tanti Elena are peste 80 de ani și cară agale după ea un căruț de fier. E plin cu pungi și ar fi vrut să plece în această dimineață cu ele pline. A aflat că vin ajutoarele alimentare de la europeni și s-a așezat cuminte la coadă ca să le primească. Nu prea poate să stea în picioare. Oamenii se înghesuie și o înghit pe bătrână între coate și brațe agitate nervos.
„Nu stau departe tare, un pic mai la vale am casă, am venit și cu căruciorul, dar nu mă pot întoarce mâine, că nu pot merge. Nu pot. Și nu am pe nimeni, eu singură am venit aici. Am pensia mică, de CAP, de 350 de lei. Cât am mai putut, am mai muncit și-am strâns câteva parale și le-o furat din casă. Am trecut de 80 de ani și nu vine moartea să mă ia, că m-am săturat”, mărturisește bătrâna.
O podidesc lacrimile. Strânge tare bastonul subțire între degetele care de la frig, au căpătat culoarea liliacului.
Ca tanti Elena mai sunt zeci de oameni. De zidul clădirii sub care stau 1.700 de pachete alimentare se rezămă cei mai bătrâni, care nu se mai pot sprijini pe propriile picioare.
Aproape de ora 9:00. Oamenii privesc cu speranță spre TIR-ul lung, plin cu celelalte 3.500 de pachete cu mâncare. Făină albă de grâu, mălai, paste făinoase, ulei, zahăr, conservă de carne de porc, conservă de carne de vită, conservă de pate de ficat - un total de aproape 14 kg. de alimente. Pentru asta așteaptă cei mai sărmani botoșăneni în frigul de iarnă.
Un bărbat la vreo 35 de ani citește pe silabe textul de pe tirul mare.
„E în germană”, spune, mulțumit că i-a ieșit citirea. E ultimul la coadă și când se gândește de cât timp stau ceilalți în fața lui, se cutremură.
„E lumea săracă, de asta stau oamenii așa. De ce să stea omul ca prostul să piardă timpul, când puteau să trimită alimentele astea prin poștă? Ar fi putut măcar să deschidă mai multe puncte de distribuire, ca să nu venim tocmai în capătul orașului. Toți se ceartă aici, se bat, pentru ce? Pentru trei kile de făină? Faci două mămăligi și gata șmecheria!”, se plânge bărbatul.
În jurul lui, se mai strâng vreo șase inși, puși pe harță, care se leagă ba de primar, ba de autorități. „Bătaie de joc!” răsună de peste tot și strigătul acoperă explicațiile directorului de la Serviciul Public Local de Asistență Socială (SPLAS).
.JPG)
Dorin Burlacu face un pas afară din clădirea pe care o apără ca un străjer, ca nimeni să nu intre:
„Așteptați, oameni buni. Veți primi fiecare câte un bilet de ordine și veți veni mâine după pachete”.
Isterie. Îmbulzeală. „Mai ceva ca la cozile de la carne de pe timpul lui Ceașcă”, strigă cineva. „Jos primaru’”, strigă altul. Într-un cuvânt, HAOS.
VEZI ȘI:
Directorul gafeur cu alimentele de la UE, s-a lepădat de culpă: de vină ar fi primarul! – FOTOGALERIE
Se intră pe o ușă și se iese pe cealaltă, cu mâna goală. Un val de râsete vine dintr-o parte a mulțimii, unde un grup face haz de necaz.
„Ne dați, ori nu ne dați?”, întreabă cei patru, cinci tineri puși pe șotii.
Pachetele de alimente au ajuns și la Botoșani în cele din urmă, prin Programul European de Ajutorare a Persoanelor Defavorizate (PEAD), finanțat de Ministerul Fondurilor Europene. Au ajuns în municipiu după ce au fost distribuite deja la mai bine de 20% din populația rurală și celelalte orașe din județ. Au ajuns în oraș, dar deocamdată nu și în casele sărmanilor.
„Adică am stat toată noaptea la coadă și mâine seară trebuie să mai vin o dată să aștept din nou, la aceeași coadă?”, strigă nemulțumit un bătrân, care își mușcă buzele crăpate de frig. Strânge din pumni și parcă nu mai are forță să îi arunce, ca să își descarce necazul.
Directorul SPLAS explică în continuare, dar oamenii deja nu îl mai ascultă. Apare și viceprimarul, Marius Buliga, care îi cere demisia.
„Bătaie de joc!”, strigă din nou mulțimea înfuriată. Oamenii acceptă în cele din urmă să intre pe o ușă ca să pună mâna pe biletele de ordine cu ștampila pentru 23 decembrie 2014 și ies pe cealaltă ușă, nevenindu-le să creadă că trebuie să o ia de la capă și a doua zi. Mulți dintre ei intră de două ori, ca să ia două bilete.
„Nevoiașii pot veni și a doua, și a treia zi după alimente, ei asta nu înțeleg”, explică Dorin Burlacu.
Dar oamenii nu mai au răbdare și Crăciunul bate la ușă. Pentru mulți dintre ei, cele 14 kilograme de alimente sunt singura hrană care va sta pe masa de sărbători. Asta dacă îi mai țin puterile să se întoarcă și a doua zi după ele.
Lui tanti Elena nu îi vine a crede că trebuie să se întoarcă la aceeași coadă. Își strânge cu grijă într-o batistă cele două bilete pe care le-a adunat, pentru că pe primul a crezut că l-a rătăcit.
„M-am mai dus o dată să iau bilet, am crezut că l-am pierdut pe primul”, spune bătrâna. Uită repede.
A uitat unde și-a pus și cheia de la casă. Își ia căruciorul și pleacă încetișor spre casă. Nu știe dacă va mai avea forță în picioarele bătrâne să vină înapoi peste 24 de ore.
CITEȘTE:
Bătaie de joc la marginea orașului: săracii trimiși acasă fără alimentele de la UE – GALERIE FOTO
[[galerie-foto]]
