Pe 5 iunie 1871, la miez de noapte, se naște la Botoșani Nicolae Iorga, fiul avocatului Nicu C. Iorga și al Zulniei, născută Arghiropol.

Actul de naștere este păstrat și astăzi în Arhivele Statului - Serviciul Județean Botoșani, din care aflăm:

"Din anul una mie opt sute șaptezeci și unu, în șase ale lunii iunie, orele zece dimineață. Act de naștere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele douăsprezece din noapte, în casa părintească, în orașul Botoșani, din strada Copoului, fiul al dlui Nicu Iorga, de profesie avocat și a dnei Zulnia, de douăzeci și cinci ani, ambii domiciliați în Botoșani. După declarația făcută de tatăl care ne-a înfățoșat copilul".

Cercetătorii au fost mereu impresionați la Nicolae Iorga de atașamentul și mai ales respectul pentru meleagurile natale. Iorga s-a întors foarte acasă, la Botoșani, unde a tezaurizat și consemnat cu acribie fiecare amănunt din istoria locului. La vârsta de 30 de ani, când avea deja un renume bine așezat în elita intelectuală a vremii, Nicolae Iorga face dese vizite la Botoșani, cercetează arhivele, consemnează și apoi editează documente privitoare la familia Callimachi.

În anul 1904 ajunge la Botoșani, Stâncești și Coșula, ulterior publicând impresiile călătoriilor sale în "Drumuri și orașe din România" și "Priveliști din țară. De la Botoșani la Stâncești".

La un an de la călătoriile prin satele județului, susține conferința "Ce a fost și ce sînt Botoșanii" (aprilie 1905). Revine la Botoșani în 1906 pentru a participa la o șezătoare literară alături de scriitori importanți ai vremii, de la Mihail Sadoveanu la Șt. O. Iosif sau Emil Gârleanu.

Nicolae Iorga este impresionat de evenimentele de la Flămânzi, din anul 1907, de suferința oamenilor și de dârzenia lor.

Mai târziu trimite 500 de lei pentru văduvele țăranilor. În anii care urmează vine mai rar acasă, dar publică des în reviste studii despre Botoșani, în timp ce presa botoșăneană îl elogiază permanent, urmărindu-i realizările excepționale. La 10 ani de la Răscoala de la Flămânzi, Nicolae Iorga revine la Botoșani, unde susține o conferință în fața elevilor de la Școala de ofițeri.

În 1922, în semn de respect, botoșănenii îi propun candidatura la Senat în Circumscripția Electorală Botoșani. Tot la Botoșani susține, în luna iulie a anului 1924, conferința "Literatura de azi", iar la sfârșitul aceluiași an este prezent în sala Teatrului Mihai Eminescu, la inaugurarea Universității Populare "N. Iorga" din Botoșani. Peste doi ani, o nouă conferință la Botoșani, "Despre trecutul botoșănean". Revine peste un an, la reluarea cursurilor Universității Populare din Botoșani, unde susține un discurs cu titlul: "Ce este un oraș? Botoșanii".

În anul 1931, în luna mai, vizitează Botoșanii și Dorohoiul. În luna iunie, la împlinirea a 60 de ani, este în sala Teatrului Mihai Eminescu, unde i se decernează titlul de Cetățean de Onoare al orașului Botoșani. Este momentul în care strada "Liceului" primește numele "Nicolae Iorga".

Ultima prezență la Botoșani este în anul 1938. În 29 iunie participă la Congresul Ligii Culturale, iar în luna august susține, tot la Botoșani, conferința "Faima lui Eminescu".

''Viața lui Nicolae Iorga nu a stat niciodată sub zodia seninătății. Pentru că scrisul, cuvântul, fapta sa care au atins în multe domenii culmi pe care cultura română nu le întrezărise și pe care nu avea să le întreacă n-au fost concepute și alcătuite nici deasupra vâltoarei, nici în afara tumultului vieții, nici a frământărilor, nu odată dureroase, ale țării sale. Încă de la debutul său precoce — avea doar nouăsprezece ani când i-a luat apărarea lui Caragiale — avea să se afirme trăsătura sa dominantă de caracter și anume setea de adevăr, adevăr spus răspicat mai presus de conjunctură și de conjuncturi, de ierarhii, de inamicii care se adăugau dușmanilor de până atunci. Nicolae Iorga și-a afirmat tăiosul său spirit critic mai întâi asupra literaturii române din ultimul deceniu al secolului trecut, privită așa cum a privit el orice fenomen, în perspectivă istorică, ca apoi la cumpăna celor două veacuri când se afla la pragul a treizeci de ani de viață să cuprindă sub focul privirii sale scrutătoare întreaga alcătuire a societății românești'', scrie criticul și istoricul literar Valeriu Râpeanu în volumul de studii ''Nicolae Iorga 1871-1940'', Editura Universității din București, 2006.

În dimineața zilei de 27 nov. 1940 este asasinat lângă comuna Strejnic.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: