Se spune că o societate este, în genere, imaginea în oglindă a profesorilor care o educă. O ţară va evolua sau involua în măsura în care şcoala evoluează sau involuează. Însă criteriile care validează, în zilele noastre, calitatea şcolii, sunt departe de a fi şi cele corecte. Ultima medie de intrare la liceele de elită, numărul olimpicilor, premiile care mai de care mai preţioase, obţinute în general de aceiaşi olimpici la naţionale.

Nu se discută deloc, dar absolut deloc, despre ultima medie de intrare la liceu. Nu se discută deloc, sau aproape deloc, despre corigenţi, repetenţi, abandon în şcolile rurale. Nici despre câţi elevi de la sate mai ajung în fiecare an în liceele de la oraş (e de ajuns să studiem rezultatele la ultimele evaluări naţionale, unde mediile predominante, în școlile rurale, sunt de 3, 4 și 5).

Carenţele cele mai mari se văd în deprofesionalizarea cu care ne confruntăm de ceva ani. Ne lipsesc meseriașii. Ne lipseşte omul la locul lui, nu mai sunt valabile ierarhiile pe criterii de valoare, nu mai apreciem munca fizică, cea care construieşte, clădeşte, cea care împinge înainte o societate.

"Noi avem nevoie de plugar la plug, de negustor la tejghea, de doctor la spital, de profesor la şcoală şi de preot la biserică. Dacă vom pune preotul la tejghea, profesorul la bancă, plugarul la slujbe, slujbaşii la biserică, doctorul la grădinărit şi avocaţii să-ngrijească de bolnavi, vă-nchipuiţi ce poate ieşi; iese că nu vom avea nimic bun: nici şcoală, nici biserică, nici comerţ, nici agricultură, nici spitale, nici plugărie. Este tocmai ceea ce, din nefericire, a început să se vadă pe la noi. De aceea vă scriem şi noi câte un sfat, dintre care cel de azi vă cere să puneţi, şi să vă puneţi, pe fiecare la locul lui, aşa cum spune înţeleapta vorbă bătrânească", scria ilustrul profesor Grigore T. Popa în  1937, în lucrarea "Fiecare la locul lui…".

De ce avem nevoie de criterii?

Pentru a aprecia corect. Pentru a răsplăti corect munca profesorilor de elită, a celor care recunosc geniul şi îl cultivă. Criteriile corecte nu vor pedepsi şcoala medie şi submedie, ci o vor sprijini să ridice nivelul, pas cu pas, elev cu elev. Un medic ce operează într-un spital mare va fi plătit corespunzător nu pentru că spitalul are o istorie impresionantă, ci pentru că acolo sunt direcționate cazurile cele mai grave, precum şi profesioniştii meniţi să trateze corespunzător aceste situaţii. Or în educație - știm cu toții - cazurile grave nu se găsesc în liceele de elită!

Există, însă, şi o altă faţă a decăderii, dacă ar fi să privim lucrurile dintr-o perspectivă strict morală. În măsura în care morala îşi poate face loc în această discuţie, desigur: ce facem cu limba română?

Limba română versus limba engleză

Anul școlar 2018 - 2019, județul Botoșani. O situaţie simplă, cea a participanților la etapa județeană a olimpiadelor (română și engleză), limba română fiind obiect de evaluare națională și bacalaureat (cls. a VIII-a și a XII-a).

Dezinteresul pentru limba română este vizibil și, am spune, contrastant faţă de interesul adolescenţilor pentru limba engleză.

Vedem în spațiul public care sunt repercusiunile: o limbă scrisă şi vorbită deteriorată, mijloace de comunicare sărace şi din ce în ce mai simplificate.

Dar să exemplificăm cele de mai sus (prima cifră e clasa, a doua numărul de participanți la etapa judeţeană a olimpiadei, Botoşani, anul şcolar 2018-2019):

Română

VIII - 61

IX - 27

X - 22

XI- 13

XII - 9

Engleză

VIII - 84

IX - 91

X - 85

XI - 63

XII - 23

Trist și îngrijorător

Scriitorul Victor Teișanu, cel care și-a crescut poezia în preajma unui măreț stejar al vremurilor de demult – Lucian Valea, nu exclude importanța limbii engleze în școală, atâta timp cât aceasta îndepărtează elevul de limba sa natală.

”Este trist și îngrijorător. S-ar fi cuvenit să învețe engleza, dar să-și iubească limba maternă. Eu regret că mai demult nu se învăța engleza. Și din păcate n-am avut nici profesor de franceză. Dar faptul că Lucian Valea ne preda literatura, deci, într-un fel, și limba română, a fost ca o compensație. A vorbi și a scrie corect limba țării tale e până la urmă un act de minim patriotism”,

scriitorul Victor Teișanu

Problema degradării limbii române se află și în atenția Academiei Române, ne-a confirmat Academicianul Cristian Hera după ce a analizat, de asemenea, statistica de mai sus.

“Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim”. Colegul meu de clasă de la Liceul Sfinții Petru si Pavel din Ploiești, Nichita Stănescu, spunea că este Patria mea..... (a noastră, a celor care iubim Patria și limba română”,

Cristian Hera, Academician, fost vicepreședinte al Academiei Române

Academicianul Cristian Hera a propus tema colegilor, pentru ”reflecție și eventual discuție în cadrul Secției de profil din care fac parte”.

Urgențe!

Academia Română a anunțat, de altfel, că se impun măsuri urgente în școala românească și că este nevoie, printre altele, de:

- o cunoaştere aprofundată a limbii şi literaturii române

- de studierea temeinică a gramaticii, inclusiv în anii de liceu, la toate profilurile, în maniere adaptate şi specifice

- de exerciţiul insistent al lecturii, deopotrivă din cărţi tipărite sau pe suport digital; unul din doi elevi se concentrează pe recunoaşterea literelor, a silabelor şi pe reconstituirea cuvântului în sine, fără să-i mai poată percepe semnificaţia

- cultivarea literaturii române în manieră diacronică, pe curente şi mişcări literare, din Evul Mediu până astăzi

- cultivarea serioasă a limbilor străine şi a literaturii universale; combinarea scriitorilor români cu cei străini, pe teme mari, fără nicio pregătire prealabilă a elevilor nu face decât să creeze confuzie şi haos în minţile tinere

- învăţarea literaturii prin prisma istoriei literaturii dă rezultate foarte bune, verificate de sute de ani.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: